FURIER, furieri, s. m. Ostaș care îndeplinește funcția de secretar în cancelaria unei unități sau subunități militare. Tot aici sînteți? întrebă colonelul spre majur și furier. CAMILAR, N. I 85. Furierii prindeau să strige, cu glasuri ridicate, nume de soldați. SADOVEANU, O. VI 225. Furierul i-a aruncat priviri speriate. SAHIA, N. 71. – Pronunțat: -ri-er.