2 intrări

5 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURCÁR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar.

FURCÁR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar.

furcar [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn / E: furcă + -ar] 1 sm Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). 2 sn (Reg) Furcă (1) cu care se așază fânul pe căpiță.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: furcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcar
  • furcarul
  • furcaru‑
plural
  • furcari
  • furcarii
genitiv-dativ singular
  • furcar
  • furcarului
plural
  • furcari
  • furcarilor
vocativ singular
plural
Intrare: furcăr
furcăr
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

furcar

  • 1. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă.
    surse: DEX '09 DEX '98

etimologie:

  • Furcă + sufix -ar.
    surse: DEX '98 DEX '09