5 definiții pentru furcar

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURCAR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar.

FURCAR, furcari, s. m. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). – Furcă + suf. -ar.

furcar [At: DA ms / Pl: ~i sm, ~e sn / E: furcă + -ar] 1 sm Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă (1). 2 sn (Reg) Furcă (1) cu care se așază fânul pe căpiță.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Intrare: furcar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furcar
  • furcarul
  • furcaru‑
plural
  • furcari
  • furcarii
genitiv-dativ singular
  • furcar
  • furcarului
plural
  • furcari
  • furcarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furcar, furcarisubstantiv masculin

  • 1. Cerb sau căprior de doi ani care are coarnele în formă de furcă. DEX '09 DEX '98
etimologie:
  • Furcă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.