9 definiții pentru furătură


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.

furătu sf [At: SBIERA, P. 255 / Pl: ~ri / E: fura + -ătură] (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.

furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

furătúră (rar) s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri

furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FURĂTU s. furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

furătúră, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).

Intrare: furătură
furătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furătu
  • furătura
plural
  • furături
  • furăturile
genitiv-dativ singular
  • furături
  • furăturii
plural
  • furături
  • furăturilor
vocativ singular
plural

furătură

etimologie:

  • Fura + sufix -ătură.
    surse: DEX '98 DEX '09