2 intrări

14 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNICULÁR, funiculare, s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (În sintagma) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe. – Din fr. funiculaire.

FUNICULÁR, funiculare, s. n., adj. 1. S. n. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2. Adj. (În sintagma) Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe. – Din fr. funiculaire.

funicular [At: DAVIDOGLU, M. 68 / Pl: ~e / E: fr funiculaire] 1 sn Mijloc de transport aerian format din unul sau mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile. 2 sn Frânghie (10) de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire de teren pentru a trece oameni și materiale. 3 a (Mec; îs) Poligon ~ Construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește la studiul unui sistem de forțe. 4 a Care se referă la funicular (1). 5 a Care aparține funicularului (1). 6 a (Atm) Referitor la cordonul ombilical. 7 a (Atm) Referitor la cordonul spermatic.

FUNICULÁR, funiculare, s. n. Cale de transport, de obicei aeriană, pentru materiale sau pentru persoane, cu tracțiune prin cablu, folosită în regiunile de munte. Între Petrila și Aninoasa, cale de șase kilometri, se întinde linia funicularului, peste dealuri, peste podișuri și peste prăpăstii, uneori la o înălțime de sute de metri. BOGZA, V. J. 89. Uluce și funiculare suspendate aerian, deasupra rîpelor, aduceau butucii pînă în pragul fabricii. C. PETRESCU, S. 216.

FUNICULÁR, -Ă adj. Referitor la cordonul ombilical sau spermatic. // s.n. Mijloc de transport aerian pentru transportat materiale sau persoane, format din cabluri purtătoare de vagonete. ♦ Frânghie de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire pentru a trece oameni și materiale. [< fr. funiculaire].

FUNICULÁR, -Ă I. adj. referitor la cordonul ombilical sau spermatic, al funiculului. ♦ (fig.) poligon ~ = construcție grafică de forma unei linii poligonale, pentru studiul unui sistem de forțe. II. s. n. 1. mijloc de transport aerian pentru materiale sau oameni, din cabluri purtătoare de vagonete ori cabine. 2. (alp.) frânghie întinsă peste o prăpastie pentru a trece oameni și materiale. (< fr. funiculaire)

FUNICULÁR ~e n. 1) Mijloc de transport aerian, constând dintr-un cablu suspendat, pe care se deplasează vagonete cu materiale sau cabine de pasageri, folosit în zonele montane greu accesibile. 2) Cale de deplasare prin aer cu ajutorul acestui mijloc de transport. 3) Cale ferată unde vagoanele sunt trase cu ajutorul unor cabluri pe o pantă abruptă. /<fr. funiculaire

funicular a. se zice de un tren destinat a urca pante grele și care e pus în mișcare prin funii: drum de fier funicular.

*funiculár, -ă adj. (d. lat. funĭculus, dim. d. funis, funie). Cu funiĭ, pe funiĭ. Drum de fer funicular, făcut pe un mare povîrniș și trăgînd vagoanele cu o funie de sîrmă care se înfășoară pe o axă. S. n., pl. e. Un funicular.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*funiculár1 (poligon ~) adj. m.; pl. f. funiculáre

funiculár2 s. n., pl. funiculáre

funiculár s. n., adj. n., pl. funiculáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNICULÁR s. (prin Maram.) ștric.

Intrare: funicular (adj.)
funicular1 (adj.) adjectiv neutru
adjectiv neutru (AN1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funicular
  • funicularul
  • funicularu‑
plural
  • funiculare
  • funicularele
genitiv-dativ singular
  • funicular
  • funicularului
plural
  • funiculare
  • funicularelor
vocativ singular
plural
Intrare: funicular (s.n.)
funicular2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funicular
  • funicularul
  • funicularu‑
plural
  • funiculare
  • funicularele
genitiv-dativ singular
  • funicular
  • funicularului
plural
  • funiculare
  • funicularelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

funicular (adj.)

  • 1. (în) sintagmă Poligon funicular = construcție grafică de forma unei linii poligonale, care servește, în mecanică, la studiul unui sistem de forțe.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00

etimologie:

funicular (s.n.)

  • 1. Mijloc de transport aerian format din unul sau din mai multe cabluri suspendate pe stâlpi, pe care circulă cabinele cu pasageri și cărucioarele cu materiale, folosit în regiunile muntoase greu accesibile.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: ștric (s.n.) attach_file 2 exemple
    exemple
    • Între Petrila și Aninoasa, cale de șase kilometri, se întinde linia funicularului, peste dealuri, peste podișuri și peste prăpăstii, uneori la o înălțime de sute de metri. BOGZA, V. J. 89.
      surse: DLRLC
    • Uluce și funiculare suspendate aerian, deasupra rîpelor, aduceau butucii pînă în pragul fabricii. C. PETRESCU, S. 216.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Frânghie de alpinism întinsă peste o prăpastie, o crăpătură sau o prăbușire pentru a trece oameni și materiale.
      surse: DN
  • 2. Cale ferată unde vagoanele sunt trase cu ajutorul unor cabluri pe o pantă abruptă.
    surse: NODEX

etimologie: