12 definiții pentru funduc


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findıc.

funduc sm [At: (a. 1821) IORGA, S. D. VIII, 149 / Pl: ~uci / E: tc findic] (Înv) Monedă turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII Si: funducliu (2).

FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în țările române în sec. XVIII; funducliu. – Din tc. findic.

FUNDÚC, funduci, s. m. Monedă veche turcească. Numără cele cincizeci de pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele. FILIMON, C. 132.

FUNDÚC ~ci m. înv. Monedă turcească de aur (cu circulație și în Moldova). /<turc. findik

funduc m. monedă turcească de aur, în valoare de 22 lei, circula în vremea lui Caragea (FIL.) [Turc. FUNDUK].

fundúc și fondúc m. (turc. fonduk, pop. fyndyk, d. fond, rus. funt. V. funt. Vechĭ. O monetă turcească de aur (vreo 35 de piaștri turceștĭ, ĭar în Munt. 22 de leĭ).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fundúc s. m., pl. fundúci

fundúc s. m., pl. fundúci


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUNDÚC s. (înv.) funducliu. (~ul era o monedă turcească de aur.)

FUNDUC s. (înv.) funducliu. (~ era o monedă turcească de aur.)


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fundúc (fundúci), s. m. – (Înv.) Monedă turcească de aur, ce valora 12 taleri în 1821, și 4 rubiele sau 8,8 franci de aur în 1848. Tc. findik (Șeineanu, III, 53; Lokotsch 617; Ronzevalle 125). – Der. funducliu, s. m. (monedă turcească de aur, a cărei valoare nominală era de 7 piaștri, de fapt 4 piaștri și 35 parale), din tc. fundukli. Sec. XVIII.

Intrare: funduc
substantiv masculin (M13)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funduc
  • funducul
  • funducu‑
plural
  • funduci
  • funducii
genitiv-dativ singular
  • funduc
  • funducului
plural
  • funduci
  • funducilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

funduc

  • 1. Monedă veche turcească de aur, care a circulat și în Țările Române în secolul XVIII.
    surse: DEX '09 DLRLC sinonime: funducliu un exemplu
    exemple
    • Numără cele cincizeci de pungi de bani în mahmudele, dodecari, funduci și rubiele. FILIMON, C. 132.
      surse: DLRLC

etimologie: