13 definiții pentru fundament fondament

fundament sn [At: CANTEMIR, HR. 263 / V: (înv) ~dământ (Pl: ~dământuri) / Pl: ~e / E: fr fondement, lat fondamentum] 1 Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc. Si: bază (1), fundație (1), temelie. 2 Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3 Planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 4 (Fig) Element care servește de sprijin, pe care se bazează ceva Si: bază (4), temei, temelie. 5 (Liv) Cauză. 6 (Liv) Motiv bine întemeiat. 7 (Flz) Ansamblu de postulate ale unui sistem.

FUNDAMÉNT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

FUNDAMÉNT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.; fundație, bază, temelie. ♦ Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. – Din fr. fondement, lat. fundamentum.

FUNDAMÉNT, fundamente, s. n. 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente, prin intermediul căruia se sprijină o construcție sau o mașină pe teren; fundație. V. temelie. A săpa fundamentul unei clădiri. ♦ (Tipogr.) Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice. 2. Fig. Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva; bază, temei. Ea [revoluția] n-a avut de fundament nici vreo neînțelegere generală sau vreo conjurațiune. GHICA, A. 121.

fundamént s. n., pl. fundaménte

FUNDAMÉNT s. 1. v. fundație. 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. v. bază. 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ul teoriei sale.)

FUNDAMÉNT s.n. 1. Temelie, fundație, bază. ♦ Placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 2. (Fig.) Element pe care se întemeiază ceva; bază, temei, temelie. [Pl. -te, -turi, var. fondament s.n. / < lat. fundamentum, cf. fr. fondement].

FUNDAMÉNT s. n. 1. temelie a unei construcții, fundație. ◊ placă de metal la presele de imprimat pe care se pun formele tipografice. 3. (fig.) element pe care se întemeiază ceva; bază, temei. (< fr. fondement, lat. fundamentum)

FUNDAMÉNT ~e n. 1) Totalitate a elementelor de rezistență, pe care se sprijină o construcție; temelie; bază. 2) poligr. Placă de metal la presa de imprimat, pe care se așază formele tipografice. 3) fig. Ansamblu de idei pe care se întemeiază o concepție sau o viziune; bază. ~ științific. /<fr. fondement, lat. fundamentum

fundament n. 1. temelie, zidărie ce formează baza unei clădiri; 2. ceeace servă de bază: fundamentul moralei; 3. fig. cauză, motiv: svon fără fundament.

*fundamént n., pl. e (lat. fundamentum). Bază, temelie, partea vîrîtă în pămînt cu care se începe și pe care stă o construcțiune. Fig. Temeĭ, sprijin, baza principală: justiția e fundamentu statelor. Cauză, motiv: acuzațiune fără fundament.

FONDAMÉNT s.n. v. fundament.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fundamént s. n., pl. fundaménte

FUNDAMENT s. 1. bază, fundație, temelie, (rar) substrucție, (prin Munt.) arca, (înv.) rădăcină, temei. (~ unei construcții.) 2. (TIPOGR.) (rar) zațbret. 3. bază, principiu, temei. (Materia ca ~ al existenței.) 4. bază, esență, temei, temelie, (înv.) cap. (~ teoriei sale.)

Intrare: fundament
fundament1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundament
  • fundamentul
  • fundamentu‑
plural
  • fundamente
  • fundamentele
genitiv-dativ singular
  • fundament
  • fundamentului
plural
  • fundamente
  • fundamentelor
vocativ singular
plural
fundament2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fundament
  • fundamentul
  • fundamentu‑
plural
  • fundamenturi
  • fundamenturile
genitiv-dativ singular
  • fundament
  • fundamentului
plural
  • fundamenturi
  • fundamenturilor
vocativ singular
plural
fondament substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fondament
  • fondamentul
  • fondamentu‑
plural
  • fondamente
  • fondamentele
genitiv-dativ singular
  • fondament
  • fondamentului
plural
  • fondamente
  • fondamentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fundament fondament

  • 1. Element de construcție sau ansamblu de astfel de elemente prin intermediul cărora se sprijină o construcție, o lucrare etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bază (subst.) fundație temelie un exemplu
    exemple
    • A săpa fundamentul unei clădiri.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Placă de metal a preselor de imprimat, pe care se așază formele tipografice; planșetă de lemn pe care se păstrează sau se transportă formele tipografice.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: zațbret
  • 2. figurat Element care servește de sprijin, pe care se întemeiază ceva.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: bază (subst.) esență temei temelie un exemplu
    exemple
    • Ea [revoluția] n-a avut de fundament nici vreo neînțelegere generală sau vreo conjurațiune. GHICA, A. 121.
      surse: DLRLC

etimologie: