9 definiții pentru functor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – Din fr. functeur.

FÚNCTOR, functori, s. m. (Log.) Operator logic. – Din fr. functeur.

functor sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr functeur] (Log) Operator logic.

FÚNCTOR s.m. (Log.) Expresie care determină altă expresie; operator logic. [Cf. fr. foncteur].

FÚNCTOR s. m. (log.) conector interpropozițional care joacă rolul de operator logic; orice cuvânt cu funcție sintactică. (< fr. foncteur)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúnctor (func-tor) s. m., pl. fúnctori

fúnctor s. m. (sil. func-), pl. fúnctori


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FÚNCTOR s. m. (cf. fr. foncteur, lat. functus < fungi „a îndeplini un rol”): orice cuvânt cu funcție sintactică, ca de exemplu operație, alb, cinci, fiecare, se coc, pretutindeni și haide încadrate în enunțuri, în care contractează diverse funcții sintactice.

Intrare: functor
  • silabație: func-tor info
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • functor
  • functorul
  • functoru‑
plural
  • functori
  • functorii
genitiv-dativ singular
  • functor
  • functorului
plural
  • functori
  • functorilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

functor

  • 1. logică Operator logic.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie: