27 de definiții pentru funcție funcțiune (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

funcție sf [At: BĂLCESCU, M. V. 3 / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fonction, lat fonctio, -onis] (Șîf funcțiune) 1 Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu Si: $serviciu, slujbă, post. 2 Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. 3 Rol. 4 Destinație. 5 (Lin) Ansamblu de proprietăți ale unor elemente în raport cu procesul general al comunicării. 6 (Gnu) Rolul sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt într-o propoziție. 7 Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă. 8 (Fzl) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor. 9 (Mat) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 10 (Log) Operație care, prin aplicare asupra unui argument, îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 11 (Mec; înv) Acțiune a unei mașini. 12 (Îe) A fi în ~ de... A depinde de... 13 (Îlpp) În ~ de... Depinzând de... 14 (Îal) În raport cu...

FÚNCȚIE, funcții, s. f. 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol; destinație. 3. (În forma funcțiune) (Gram.) Rolul sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt într-o propoziție. 4. (În forma funcțiune) Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (În forma funcțiune) (Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor. 6. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 7. (În forma funcțiune) (Log.) Operație care, prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 8. (În expr.) A fi în funcție de... = a depinde de... [Var.: funcțiúne s. f.] – Din fr. fonction, lat. fonctio, -onis. Cf. it. funzione.

FÚNCȚIE, funcții, s. f. (Și în forma funcțiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu; serviciu, slujbă, post2. ♦ Grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. 2. Sarcină, rol; destinație. 3. (Gram.) Rolul sintactic pe care îl indeplinește un cuvânt într-o propoziție. 4. Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din molecula. 5. (Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ, aparat, țesut din organismele vii ale viețuitoarelor. 6. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile independente. 7. (Log.) Operație care, prin aplicarea asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 8. (În expr.) A fi în funcție de... = a depinde de... [Var.: funcțiúne s. f.] – Din fr. fonction, lat. fonctio, -onis. Cf. it. funzione.

FÚNCȚIE, funcții, s. f. (Și în forma funcțiune) 1. Activitate administrativă pe care o prestează cineva în mod regulat și organizat într-o instituție, în schimbul unui salariu (v. post, serviciu, slujbă); grad pe care îl deține cineva într-o ierarhie administrativă. Funcția de administrator. Are o funcție bună.Expr. În exercițiul funcțiunii v. exercițiu. 2. Sarcină, rol, destinație. Arta are o funcție social-educativă, un rol activ în promovarea idealurilor de libertate și progres ale poporului. CONTEMPORANUL, S. II, 1953, nr. 352, 4/1. 3. (Gram.) Rolul sintactic al unui cuvînt în propoziție. Funcțiunea de subiect a pronumelui personal. 4. (Chim.) Ansamblu de proprietăți chimice ale unui compus, determinat de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (Fiziol.) Activitate proprie a fiecărui organ și aparat din organismul viețuitoarelor. Funcțiile ficatului. 6. (Mat.) Mărime variabilă care depinde, într-un anumit fel, de una sau mai multe mărimi variabile independente. 7. (În expr.) A fi în funcție de = a depinde de... Plecarea e în funcție de terminarea lucrării. – Variantă: funcțiúne (pronunțat -ți-u-) s. f.

FÚNCȚIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Var. funcțiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction].

FÚNCȚIE/FUNCȚIÚNE s. f. 1. activitate prestată de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciu; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ◊ (log.) operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. activitate proprie unui organ, unei ființe animale sau vegetale. 4. totalitatea proprietăților chimice ale unui compus, determinate de o anumită grupă de atomi din moleculă. 5. (mat.) mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. a fi în ~ de... = a depinde de... 7. (inform.) subprogram care calculează și întoarce subprogramului apelant o singură valoare. (< fr. fonction, lat. functio)

FÚNCȚIE2 ~i f. 1) Fenomen care depinde de alt fenomen și care se modifică în măsura modificării acestuia din urmă. 2) mat. Mărime variabilă, care depinde de una sau mai multe variabile. ~ logaritmică. ~ trigonometrică. [Art. funcția; G.-D. funcției; Sil. -ți-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

FÚNCȚIE1 ~i f. 1) Activitate administrativă pe care o prestează cineva permanent într-o instituție în schimbul unui salariu; post. 2) Atribuție pe care o are cineva sau ceva în cadrul unui întreg; rol. ~ile inimii. 3) rar v. FUNCȚIUNE. [Art. funcția; G.-D. funcției; Sil. -ți-e] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

FUNCȚIÚNE s. f. v. funcție.

FUNCȚIÚNE s. f. v. funcție.

FUNCȚIÚNE s.f. v. funcție.

FUNCȚIÚNE s. f. elem. funcție.

FUNCȚIÚNE f. Stare de funcționare a unui sistem (tehnic, organic sau social). ◊ A pune în ~ a face să funcționeze. A intra în ~ a începe să funcționeze. În exercițiul ~ii în procesul îndeplinirii îndatoririlor oficiale. [Art. funcțiunea; G.-D. funcțiunii; Sil. -ți-u-] /<fr. fonction, lat. fonctio, ~onis

funcți(un)e f. 1. întrebuințare naturală și regulată: toate organele noastre au funcțiunile lor; 2. exercițiul unui post, al unei sarcini publice; 3. termen algebric pentru una sau mai multe litere având o valoare determinată și care variază când se atribue acestor litere valori diferite.

*funcțiúne f. (lat. fúnctio, -ónis, d. fungi, functus, a te achita de ceva. V. defunct). Exercițiu uneĭ însărcinărĭ regulare și continue date de stat orĭ de un particular. Acțiunea proprie fiecăruĭ organ, ca digestiunea, circulațiunea, respirațiunea ș. a. Mat. Funcțiune de una saŭ maĭ multe variabile, expresiune algebrică care cuprinde una saŭ maĭ multe litere și care se află determinată cînd atribuĭ valorĭ determinate acestor litere și a căreĭ valoare variază cînd atribuĭ tot acestor litere valorĭ diferite. – Și fúncție (rus. fúnkciĭa).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúncție2 (func-ți-e)/funcțiúne (func-ți-u-) (chim., cont., lingv., med., log.) s. f., g.-d. art. fúncției/funcțiúnii; pl. fúncții/funcțiúni

fúncție1 (mărime variabilă, rol, ocupație) (func-ți-e) s. f., art. fúncția (-ți-a), g.-d. art. fúncției; pl. fúncții, art. fúncțiile (-ți-i-)

fúncție (mat., „mărime variabilă”, „rol, ocupație”) s. f., (sil. func-ți-e), art. fúncția (sil. -ți-a), g.-d. art. fúncției; pl. fúncții, art. fúncțiile (sil. -ți-i-)

fúncție/funcțiúne (chim., cont., gram., fil., med., log.) s. f., g.-d. art. fúncției/funcțiúnii; pl. fúncții/funcțiúni

arată toate definițiile

Intrare: funcție
  • silabație: func-ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcție
  • funcția
plural
  • funcții
  • funcțiile
genitiv-dativ singular
  • funcții
  • funcției
plural
  • funcții
  • funcțiilor
vocativ singular
plural
funcțiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • funcțiune
  • funcțiunea
plural
  • funcțiuni
  • funcțiunile
genitiv-dativ singular
  • funcțiuni
  • funcțiunii
plural
  • funcțiuni
  • funcțiunilor
vocativ singular
plural