2 intrări
6 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUMUI, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui.
FUMUI, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
fumui [At: ALRM II/I h. 310/ Pzi: ~esc / E: fum + -ui] 1 vi (Reg) A fumega (1). 2 vim (Rar) A se înfățișă cu un aspect tulbure, ca de fum.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FUMUI, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. unipers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. Deodată, pe nesimțite, a fumuit înaintea ochilor o pîclă de abur molcuț și cald. POPA, V. 153.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fumuiește, imperf. 3 sg. fumuia; conj. prez. 3 să fumuiască
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
fumui (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 sg. fumuiește, imperf. 3. sg. fumuia; conj. prez. 3 să fumuiască
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
fumui vb., ind. prez. 3 sg. fumuiește, imperf. 3 sg. fumuia; conj. prez. 3 sg. și pl. fumuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (V408) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
— | — | ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
fumuiverb
- 1. A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deodată, pe nesimțite, a fumuit înaintea ochilor o pîclă de abur molcuț și cald. POPA, V. 153. DLRLC
-
etimologie:
- Fum + sufix -ui. DEX '98 DEX '09