2 definiții pentru fumuire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FUMUI, pers. 3 fumuiește, vb. IV. Intranz. impers. (Rar) A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. – Fum + suf. -ui.
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
fumui vb., ind. prez. 3 sg. fumuiește, imperf. 3 sg. fumuia; conj. prez. 3 sg. și pl. fumuiască
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Intrare: fumuire
fumuire infinitiv lung
| infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:
fumuiverb
- 1. A se înfățișa cu un aspect tulbure, ca de fum. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Deodată, pe nesimțite, a fumuit înaintea ochilor o pîclă de abur molcuț și cald. POPA, V. 153. DLRLC
-
etimologie:
- Fum + sufix -ui. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.