2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fumizare sf [At: DEX / Pl: ~zări / E: furniza] 1 Producere de fum artificial cu ajutorul substanțelor chimice în aparate speciale. 2 Acoperire a unui obiectiv (militar) cu fum sau cu ceață artificială, în scopul camuflării lui.

FUMIZÁRE, fumizări, s. f. Acțiunea de a fumiza și rezultatul ei. ♦ Acoperire a unui obiectiv (militar) cu fum sau cu ceață artificială, în scopul camuflării lui. – V. fumiza.

FUMIZÁRE, fumizări, s. f. Acțiunea de a fumiza și rezultatul ei. ♦ Acoperire a unui obiectiv (militar) cu fum sau cu ceață artificială, în scopul camuflării lui. – V. fumiza.

FUMIZÁRE s.f. Acțiunea de a produce fum artificial cu ajutorul unor substanțe chimice. ♦ (Mil.) Acoperire a unui obiectiv cu fum sau cu ceață artificială, în scopul mascării lui. [< fumiza].

fumiza vi [At: DEX / Pzi: ~zez / E: fum + -iza] A produce fum artificial cu ajutorul substanțelor chimice în aparate speciale.

FUMIZÁ, fumizez, vb. I. Intranz. A produce fum artificial cu ajutorul substanțelor chimice în aparate speciale. – Fum + suf. -iza.

FUMIZÁ, fumizez, vb. I. Intranz. A produce fum artificial cu ajutorul substanțelor chimice în aparate speciale. – Fum + suf. -iza.

FUMIZÁ vb. I. tr. (Mil.) A produce fum sau ceață artificiale pentru camuflare. [Cf. fr. fumiger, lat. fumigare].

FUMIZÁ vb. tr. a lansa o perdea de fum sau ceață artificială pentru mascarea obiectivelor, a unei acțiuni de luptă etc. (după fr. fumiger)

A FUMIZÁ ~éz 1. intranz. A produce fum sau ceață artificială (în scop de camuflare). 2. tranz. (obiective militare) A camufla cu fum sau cu ceață artificială. /fum + suf. ~iza


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fumizáre s. f., g.-d. art. fumizắrii; pl. fumizắri

fumizáre s. f., g.-d. art. fumizării; pl. fumizări

fumizá (a ~) vb., ind. prez. 3 fumizeáză

fumizá vb., ind. prez. 1 sg. fumizéz, 3 sg. și pl. fumizeáză

Intrare: fumizare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumizare
  • fumizarea
plural
  • fumizări
  • fumizările
genitiv-dativ singular
  • fumizări
  • fumizării
plural
  • fumizări
  • fumizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fumiza
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fumiza
  • fumizare
  • fumizat
  • fumizatu‑
  • fumizând
  • fumizându‑
singular plural
  • fumizea
  • fumizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fumizez
(să)
  • fumizez
  • fumizam
  • fumizai
  • fumizasem
a II-a (tu)
  • fumizezi
(să)
  • fumizezi
  • fumizai
  • fumizași
  • fumizaseși
a III-a (el, ea)
  • fumizea
(să)
  • fumizeze
  • fumiza
  • fumiză
  • fumizase
plural I (noi)
  • fumizăm
(să)
  • fumizăm
  • fumizam
  • fumizarăm
  • fumizaserăm
  • fumizasem
a II-a (voi)
  • fumizați
(să)
  • fumizați
  • fumizați
  • fumizarăți
  • fumizaserăți
  • fumizaseți
a III-a (ei, ele)
  • fumizea
(să)
  • fumizeze
  • fumizau
  • fumiza
  • fumizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)