10 definiții pentru fumărit


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fumărit sns [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 59/17 / E: fum + -ărit] (Înv) Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.

FUMĂRÍT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

FUMĂRÍT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

FUMĂRÍT s. n. (Învechit) Impozit plătit în secolul al XVII-lea pe fiecare coș al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121.

FUMĂRÍT n. înv. Impozit pentru fiecare coș de fum. /fum + suf. ~ărit

fumărit n. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume: am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL.

fumărít n., pl. urĭ (d. fum). Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă. Azĭ. Est. Rar. Loc de casă: mĭ-am cumpărat un fumărit.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FUMĂRÍT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

Intrare: fumărit
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărit
  • fumăritul
  • fumăritu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • fumărit
  • fumăritului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)