opțiuni
  • info
12 definiții pentru fumărit (s.n.)

Explicative DEX

FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

FUMĂRIT s. n. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. – Fum + suf. -ărit.

fumărit sns [At: M. COSTIN, ap. LET. II, 59/17 / E: fum + -ărit] (Înv) Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în sec. XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă.

‡FUMĂRIT sbst. 🔎 Dare ce se plătea odinioară de fie-care fum, adică casă în care se locuia, în care se făcea foc: vinăritul. ceritul și ~ul erau dăjdii indirecte ce plătiau particularii către Stat FIL..

FUMĂRIT s. n. (Învechit) Impozit plătit în secolul al XVII-lea pe fiecare coș al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121.

FUMĂRIT n. înv. Impozit pentru fiecare coș de fum. /fum + suf. ~ărit

fumărit n. od. dare pe cămin ce plătiau proprietarii de cârciume: am fost cu vinăriciul... și cu fumăritul FIL.

fumărít n., pl. urĭ (d. fum). Vechĭ. Un bir care se plătea de fie-care fum, adică de fiecare casă. Azĭ. Est. Rar. Loc de casă: mĭ-am cumpărat un fumărit.

Ortografice DOOM

fumărit s. n.

fumărit s. n.

fumărit s. n.

Sinonime

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ul era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

FUMĂRIT s. (IST.) (înv.) ajutorință. (~ era o dare ce se percepea pe casa fiecărui contribuabil.)

Intrare: fumărit (s.n.)
substantiv neutru (N29)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fumărit
  • fumăritul
  • fumăritu‑
plural — —
genitiv-dativ singular
  • fumărit
  • fumăritului
plural — —
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fumăritsubstantiv neutru

  • 1. Dare percepută în Țara Românească și în Moldova, în secolul XVII, pe fiecare coș de fum al caselor țărănești, respectiv pe fiecare casă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ajutorință
    • format_quote Se așezase dajdie, supt numire de fumărit. BĂLCESCU, O. I 121. DLRLC
etimologie:
  • Fum + -ărit. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.