11 definiții pentru fulgerător


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Iute (ca fulgerul), rapid. 2. Fig. (Despre privire) Rapid; pătrunzător. – Fulgera + suf. -ător.

fulgerător, ~oare [At: ALECSANDRI, P. I, 439 / Pl: ~i, ~oare / E: fulgera + -ător] 1 a Care produce fulgere (1). 2 a Iute ca fulgerul Si: rapid, instantaneu, (rar) fulgeratic. 3 a (Fig) Violent. 4 a (D. privire) Rapid. 5 a (D. privire) Pătrunzător. 6 av (Rar; adesea urmat de pp „de” precedând adverbul „repede”) Extrem (de...)

FULGERĂTÓR, -OÁRE, fulgerători, -oare, adj. 1. Repede (ca fulgerul), rapid. Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65. Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25. ◊ (Adverbial) El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168. 2. Fig. Pătrunzător. Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322.

FULGERĂTÓR2 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care se răspândește repede; ca fulgerul. Veste ~oare. 2) Care se produce foarte repede; cu iuțeală mare. 3) fig. (despre priviri) Care este foarte scurt și pătrunzător. /a fulgera + suf. ~ător

FULGERĂTÓR1 adv. Ca fulgerul; cu iuțeală mare. /a fulgera + suf. ~ător

fulgerător a. 1. care aruncă fulgere: Jupiter fulgerătorul; 2. încărcat de fulgere: nu vedeți cumpliții nori cum sosesc fulgerători? AL. 3. fig. grozav, amenințător: o privire fulgerătoare.

fulgerătór, -oáre adj. Care fulgeră. Fig. Instantaneŭ, súbit: moarte fulgerătoare. Amenințător, grozav: privirĭ fulgerătoare. Adv. În mod fulgerător: l-a privit fulgerător.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre

fulgerătór adj. m., pl. fulgerătóri; f. sg. și pl. fulgerătoáre


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FULGERĂTÓR adj., adv. 1. adj. v. rapid. (Cu o mișcare ~oare...) 2. adj. v. vertiginos. 3. adj. v. brusc. 4. adv. v. deodată. 5. adj. v. subit.

FULGERĂTOR adj., adv. 1. adj. iute, rapid. (Cu o mișcare ~...) 2. adj. amețitor, (precipitat, vertiginos. (O cădere ~.) 3. adj. brusc, spontan. (O reacție ~.) 4. adv. brusc, deodată, instantaneu, odată, repede, scurt, subit, (pop.) numai, (reg.) tîrla-mîrla. (~ se întoarce spre el și...) 5. adj. brusc, instantaneu, năprasnic, neașteptat, subit. (O moarte ~.)

Intrare: fulgerător
fulgerător adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fulgerător
  • fulgerătorul
  • fulgerătoru‑
  • fulgerătoare
  • fulgerătoarea
plural
  • fulgerători
  • fulgerătorii
  • fulgerătoare
  • fulgerătoarele
genitiv-dativ singular
  • fulgerător
  • fulgerătorului
  • fulgerătoare
  • fulgerătoarei
plural
  • fulgerători
  • fulgerătorilor
  • fulgerătoare
  • fulgerătoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fulgerător

  • 1. Iute (ca fulgerul).
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: iute rapid repede attach_file 3 exemple
    exemple
    • Îndată ce apărea pe ulițele satului, vestea se întindea fulgerătoare. SAHIA, N. 65.
      surse: DLRLC
    • Căprioara își azvîrle picioarele în fugă fulgerătoare. GÎRLEANU, L. 25.
      surse: DLRLC
    • (și) adverbial El asculta tremurător, Se aprindea mai tare Și s-arunca fulgerător, Se cufunda în mare. EMINESCU, O. I 168.
      surse: DLRLC
  • 2. figurat Despre privire:
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC sinonime: pătrunzător rapid attach_file un exemplu
    exemple
    • Îi aruncă o căutătură fulgerătoare. NEGRUZZI, S. I 322.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • Fulgera + sufix -ător.
    surse: DEX '98 DEX '09