2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fuști1 sn vz fuște

fuștĭ n., pl. ĭurĭ (d. fuștĭ, pl. d. fuște). Vest. Băț. Cotor, fuștel: semeț ca un fuștĭ de ceapă într’un răzor de lăptucĭ (CL. 1913, 829).

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

FÚȘTE, fuști, s. f. (Înv.) Suliță de lemn cu vârful de fier; lance. – Lat. fustis.

fuște sf [At: CORESI, PS. 246 / V: ~ti (Pl: ~tiuri) / Pl: ~ti, (3-4) și ~uri / E: ml fustis] 1 (Înv) Bâtă. 2 (Înv) Toiag. 3 (Reg) Prăjină groasă Si: (reg) paliță. 4 (Înv) Suliță de lemn cu vârful de fier Si: lance. 5 (Reg; îffuști) Baionetă.

FUȘTE ~i f. înv. Suliță de lemn, având la capăt un vârf de fier; lance. /<lat. fustis

fúște m., pl. fuștĭ (lat. fústis, băț, cĭomag; it. fusto, cotor, fr. fût, condac, patu puștiĭ. V. fuștel, prefuste, afet). Vechĭ. Cĭomag. Suliță. – Și fușt, n., pl. furĭ. – Și azĭ în Rț. fuște, m., fuștel (la ceapă și la războĭu de țesut).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fúște (înv.) s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști

fúște s. f., g.-d. art. fúștii; pl. fuști


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÚȘTE s. v. bâtă, ciomag, lance, măciucă, suliță.

fuște s. v. BÎTĂ. CIOMAG. LANCE. MĂCIUCĂ. SULIȚĂ.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

fúște (-e), 1. (Înv.) Bîtă, par, prăjină. – 2. (Înv.) Suliță, lance. – Var. fuștiu. Mr. fuște, megl. fușt. Lat. fustis (Pușcariu 690; Candrea-Dens., 704; DAR), cf. it. fusto, fr. fût. Cf. și fuscel.Der. fuștaș (var. fustaș), s. m. (sulițaș, soldat de infanterie, înarmat cu spadă și lance, care slujea la Sfat și la Palat; proveneau din anumite locuri obligați să îndeplinească acest serviciu și slujeau timp de o lună).

Intrare: fuști
fuști
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: fuște
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fuște
  • fuștea
plural
  • fuști
  • fuștile
genitiv-dativ singular
  • fuști
  • fuștii
plural
  • fuști
  • fuștilor
vocativ singular
plural

fuște

etimologie: