6 definiții pentru ftaleină


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FTALEÍNĂ, ftaleine, s. f. (La pl.) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (și la sg.) substanță din această clasă. – Din fr. phtaléine.[1]

  1. În original: Din fr. phtalèine, evident acc. greșit. — LauraGellner

FTALEÍNĂ, ftaleine, s. f. (La pl.) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli; (și la sg.) substanță din această clasă. – Din fr. phtaléine.[1]

ftalei sf [At: DEX / Pl: ~ne / E: phtalèine] 1 (Lpl) Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. 2 Substanță din clasa ftaleinelor (1).

FTALEÍNĂ s.f. Materie colorantă, incoloră în mediu acid sau neutru și roșie purpurie în mediu bazic. [Pron. -le-i-. / < fr. phtaléine].

FTALEÍNĂ s. f. denumire generică dată unor compuși organici prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli. (< fr. phtaléine)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

ftaleínă s. f., g.-d. art. ftaleínei; pl. ftaleíne

ftaleínă s. f., g.-d. art. ftaleínei; pl. ftaleíne

Intrare: ftaleină
ftaleină substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ftalei
  • ftaleina
plural
  • ftaleine
  • ftaleinele
genitiv-dativ singular
  • ftaleine
  • ftaleinei
plural
  • ftaleine
  • ftaleinelor
vocativ singular
plural

ftaleină

  • 1. (la) plural Clasă de combinații organice obținute prin condensarea anhidridei ftalice cu fenoli.
    surse: DEX '09 DEX '98 MDN '00
    • 1.1. (la) singular Substanță din această clasă.
      surse: DEX '09 DN

etimologie: