5 definiții pentru frustețe


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRUSTÉȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

FRUSTÉȚE s. f. (Rar) Însușirea de a fi frust (2). – Frust + suf. -ețe.

frustețe sfs [At: DN3 / E: frust + -ețe] 1 Naturalețe. 2 Simplitate. 3 Lipsă de eleganță și de rafinament.

FRUSTÉȚE s.f. Însușire a ceea ce este frust. [< frust + -ețe].

frustéțe s. f. Simplitate ◊ „Sentimentul pur, care vibrează în lucrările sale uneori cu gingășii și timidități sufletești autentice, alteori cu frusteți și decizii vag-pedagogice.” Cont. 4 VIII 67 p. 4 (din frust + -ețe; DN3)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: frustețe
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frustețe
  • frustețea
plural
genitiv-dativ singular
  • frusteți
  • frusteții
plural
vocativ singular
plural

frustețe

  • 1. rar Însușirea de a fi frust.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

etimologie:

  • Frust + sufix -ețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN