frunzărire sf [At: CONTEMP, S. II, 1949, nr. 126, 6/1 / Pl: ~ri / E: frunzări] 1 (Pop; d. oi) Selectare a frunzelor care servesc drept hrană Si: frunzărit¹ (1). 2 (Pop; d. vite) Hrănire superficială, lăsând nutrețul aproape intact Si: frunzărit¹ (2). 3 (Îvp; d. oameni și alte ființe) Gustare selectivă a alimentelor Si: ciugulire, frunzărit¹ (3). 4 (Îvp) Culegere de ici și de colo Si: ciupire, frunzărit¹ (4). 5 Întoarcere rapidă a foilor unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă Si: răsfoire, foiletare, frunzărit¹ (5). 6 Citire superficială Si: frunzărit¹ (6).

FRUNZĂRIRE s. f. Acțiunea de a frunzări.

frunzări [At: ȘINCAI, HR. I, 135/21 / Pzi: ~resc / E: frunză + -ări] 1 vi (Pop; d. oi) A mânca selectiv din frunzet (5). 2 vt (Pop; d. vite) A mânca foarte puțin, lăsând nutrețul aproape intact. 3 vt (Îvp; d. oameni și alte ființe) A mânca câte puțin, selectând alimentele Si: a ciuguli. 4 vt (Îvp) A lua câte puțin de ici și colo Si: a ciupi. 5 vt(a) A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetându-le în fugă Si: a foileta, a răsfoi. 6 vt(a) A citi superficial.

FRUNZĂRI (-ăresc) vb. tr. 1 A mînca, gustînd de ici de colo cîte puțin (despre oameni și despre animale) ¶ 2 A întoarce foile unei cărți, uitîndu-se numai în treacăt la ce e scris, a răsfoi, a foileta: se uită prin ele, frunzărind caietul VLAH. [frunzar].

FRUNZĂRI, frunzăresc, vb. IV. Tranz. A întoarce repede foile unei cărți, ale unui dosar etc., cercetîndu-le sumar; a citi superficial, în fugă; a răsfoi. Marin s-a ridicat, a făcut cîțiva pași, și-a adus parcă aminte de ceva, caută în bibliotecă, frunzărește o carte, o pune la loc. BARANGA, I. 186. Dacă din întîmplare i-a căzut în mînă ș-a frunzărit vro dare de seamă critică... o lună întreagă-ți va vorbi despre acest scriitor și de tot ce-a scris el. VLAHUȚĂ, O. A. 194.

A FRUNZĂRI ~esc tranz. (cărți, reviste etc.) A citi superficial, întorcând repede foile; a răsfoi; a foileta. /Din frunzar

frunzărì v. a răsfoi, a spicui (după fr. feuilleter).

frunzărésc v. tr. (d. frunză). Răsfoĭesc, spicuĭesc o carte: frunzărind tomurĭ (Con. 266). Răscolesc și nu prea mănînc: vitele stăteaŭ triste cap la cap, și mîncarea numaĭ o frunzăreaŭ (Sadov. VR. 1911, 3, 341).

frunzărire s. f., g.-d. art. frunzăririi; pl. frunzăriri

frunzărire s. f., g.-d. art. frunzăririi; pl. frunzăriri

frunzărire s. f., g.-d. art. frunzăririi; pl. frunzăriri

frunzări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzăresc, 3 sg. frunzărește, imperf. 1 frunzăream; conj. prez. 1 sg. să frunzăresc, 3 să frunzărească

frunzări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzăresc, imperf. 3 sg. frunzărea; conj. prez. 3 să frunzărească

frunzări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frunzăresc, imperf. 3 sg. frunzărea; conj. prez. 3 sg. și pl. frunzărească

FRUNZĂRIRE s. v. răsfoire.

FRUNZĂRIRE s. frunzăreală, răsfoială, răsfoire, (livr.) foiletare. (~ unei reviste.)

FRUNZĂRI vb. v. legumi.

FRUNZĂRI vb. v. răsfoi.

frunzări vb. v. LEGUMI.

FRUNZĂRI vb. a răsfoi, (livr.) a foileta, (rar) a prefira. (A ~ o carte.)

frunzărí, v.t. v. frunzuli.