4 intrări

41 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRÍZĂ2, frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

FRÍZĂ2, frize, s. f. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte. – Din germ. Friser.

FRÍZĂ1, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

FRÍZĂ1, frize, s. f. 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. ♦ Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. ♦ Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. [Var.: friz s. n.] – Din fr. frise.

fri2 sf [At: LTR / Pl: ~ze / E: ger Friser] Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte.

fri1 sf [At: GHICA, S. 652 / V: friz sn / Pl: ~ze / E: fr frise] 1 (Aht) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc. 2 (Aht) Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. 3 Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor. 4 Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului. 5 Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.

FRÍZĂ, frize, s. f. (În arhitectura clasică) Suprafață cuprinsă între arhitravă și cornișă, în genere împodobită cu picturi, sculpturi, caneluri etc. Stam admirînd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului. GHICA, S. 652. ♦ Bandă împodobită cu picturi sau sculpturi în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc. Împodobită... cu scene de vînătoare, precum este și friza celui mai frumos din sarcofagele de piatră din Muzeul nostru național. ODOBESCU, S. III 636.

FRÍZĂ s.f. Porțiune a antablamentului cuprinsă între arhitravă și cornișă, împodobită în mod obișnuit cu picturi, cu sculpturi etc. ♦ Fâșie orizontală continuă, împodobită cu sculpturi sau picturi, așezată la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete etc. [< fr. frise].

FRÍZĂ1 s. f. 1. porțiune a antablamentului, între arhitravă și cornișă, decorată cu picturi, cărămizi smălțuite, mozaicuri sau basoreliefuri. 2. fâșie orizontală continuă, împodobită cu picturi sau sculpturi, la partea superioară a unui edificiu, deasupra tapetului unui perete, în jurul unui vas, sarcofag etc. ◊ chenar care încadrează o pardoseală de parchet. 3. ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși. (< fr. frise)

FRÍZĂ2 s. f. rasă de oi de culoare albă cu coada scurtă. (< germ. Friser)

FRÍZĂ ~e f. 1) arhit. Parte a antablamentului, situată între arhitravă și cornișă. 2) Fâșie orizontală, împodobită cu picturi sau cu sculpturi, care înconjoară partea superioară a unei clădiri. 3) Chenar decorativ. 4) Cadru de lemn în care se fixează panourile unei uși. [G.-D. frizei] /<fr. frise

friză f. Arhit. partea dintre arhitravă și cornișă.

2) *fríză f. (d. Friza, o provincie a Olandeĭ). Cal de friză, butuc de lemn cu țărușĭ înfipțĭ din toate părțile și întrebuințat ca obstacul în războĭ, contra cavaleriiĭ maĭ ales.

1) *fríză f., pl. e (fr. frise, it. fregio, d. lat. phrygium [subînț. opus], adică lucrare frigiană, din Frigia, țară renumită pin țesăturĭ). Arh. O parte din intabulament între architravă și cornișă. Suprafață plană care formează o bandă continuă. V. triglif.

FREZÁ2 vb. I v. friza1.

FRIZ s. n. v. friză1.

FRIZÁ2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

FRIZÁ2 vb. I. Tranz. A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc. – Din fr. friser.

FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

FRIZÁ1, frizez, vb. I. Tranz. și refl. (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa. [Var.: frezá vb. I] – Din fr. friser.

friz1, ~ă [At: M. COSTIN, O. I, 224/31 / V: ~ij / Pl: ~iji, ~izi / E: pn fryz] 1 a (Mol; înv) Care provine din Frizia. 2 sm (Mol; înv) Cal din Frizia.

friza1 vtr [At: EMINESCU, N. 113 / V: freza / Pzi: ~zez / E: fr friser] (Asr) 1-2 A(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace). 3-4 A (se) coafa.

arată toate definițiile

Intrare: friză (ornament)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fri
  • friza
plural
  • frize
  • frizele
genitiv-dativ singular
  • frize
  • frizei
plural
  • frize
  • frizelor
vocativ singular
plural
friz1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • friz
  • frizul
  • frizu‑
plural
  • frize
  • frizele
genitiv-dativ singular
  • friz
  • frizului
plural
  • frize
  • frizelor
vocativ singular
plural
friz2 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • friz
  • frizul
  • frizu‑
plural
  • frizuri
  • frizurile
genitiv-dativ singular
  • friz
  • frizului
plural
  • frizuri
  • frizurilor
vocativ singular
plural
Intrare: friză (rasă)
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fri
  • friza
plural
  • frize
  • frizele
genitiv-dativ singular
  • frize
  • frizei
plural
  • frize
  • frizelor
vocativ singular
plural
Intrare: friza (coafa)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • friza
  • frizare
  • frizat
  • frizatu‑
  • frizând
  • frizându‑
singular plural
  • frizea
  • frizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frizez
(să)
  • frizez
  • frizam
  • frizai
  • frizasem
a II-a (tu)
  • frizezi
(să)
  • frizezi
  • frizai
  • frizași
  • frizaseși
a III-a (el, ea)
  • frizea
(să)
  • frizeze
  • friza
  • friză
  • frizase
plural I (noi)
  • frizăm
(să)
  • frizăm
  • frizam
  • frizarăm
  • frizaserăm
  • frizasem
a II-a (voi)
  • frizați
(să)
  • frizați
  • frizați
  • frizarăți
  • frizaserăți
  • frizaseți
a III-a (ei, ele)
  • frizea
(să)
  • frizeze
  • frizau
  • friza
  • frizaseră
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • freza
  • frezare
  • frezat
  • frezatu‑
  • frezând
  • frezându‑
singular plural
  • frezea
  • frezați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frezez
(să)
  • frezez
  • frezam
  • frezai
  • frezasem
a II-a (tu)
  • frezezi
(să)
  • frezezi
  • frezai
  • frezași
  • frezaseși
a III-a (el, ea)
  • frezea
(să)
  • frezeze
  • freza
  • freză
  • frezase
plural I (noi)
  • frezăm
(să)
  • frezăm
  • frezam
  • frezarăm
  • frezaserăm
  • frezasem
a II-a (voi)
  • frezați
(să)
  • frezați
  • frezați
  • frezarăți
  • frezaserăți
  • frezaseți
a III-a (ei, ele)
  • frezea
(să)
  • frezeze
  • frezau
  • freza
  • frezaseră
Intrare: friza (ridicol)
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • friza
  • frizare
  • frizat
  • frizatu‑
  • frizând
  • frizându‑
singular plural
  • frizea
  • frizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frizez
(să)
  • frizez
  • frizam
  • frizai
  • frizasem
a II-a (tu)
  • frizezi
(să)
  • frizezi
  • frizai
  • frizași
  • frizaseși
a III-a (el, ea)
  • frizea
(să)
  • frizeze
  • friza
  • friză
  • frizase
plural I (noi)
  • frizăm
(să)
  • frizăm
  • frizam
  • frizarăm
  • frizaserăm
  • frizasem
a II-a (voi)
  • frizați
(să)
  • frizați
  • frizați
  • frizarăți
  • frizaserăți
  • frizaseți
a III-a (ei, ele)
  • frizea
(să)
  • frizeze
  • frizau
  • friza
  • frizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

friză (ornament) friz

  • 1. (În arhitectura clasică) Parte componentă a antablamentului, cuprinsă între arhitravă și cornișă, de obicei împodobită cu picturi, basoreliefuri, caneluri etc.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
    exemple
    • Stam admirînd frumoasele metope dintre trigrifele frizei exterioare ale Partenonului. GHICA, S. 652.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Ornament în formă de bandă orizontală cu picturi sau reliefuri în jurul unui vas, al unei săli, al unui sarcofag etc.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN attach_file un exemplu
      exemple
      • Împodobită... cu scene de vînătoare, precum este și friza celui mai frumos din sarcofagele de piatră din Muzeul nostru național. ODOBESCU, S. III 636.
        surse: DLRLC
  • 2. Piesă îngustă de cherestea, folosită la fabricarea lamelor de parchet, a chenarelor de uși, a lambriurilor.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 2.1. Chenar care înconjoară o pardoseală de parchet în lungul pereților, făcut din piese mai mari decât lamele parchetului.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN MDN '00
  • 3. Ramă masivă de lemn în care se prind tăbliile unei uși.
    surse: DEX '09 DEX '98 DN MDN '00

etimologie:

friză (rasă)

  • 1. Rasă de oi de culoare albă, cu coada scurtă, crescută pentru producția de lapte.
    surse: DEX '09 MDN '00

etimologie:

friza (coafa) freza

  • 1. tranzitiv reflexiv (Azi rar) A(-și) încreți, a(-și) ondula părul (cu fierul sau prin alte mijloace); a (se) coafa.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: coafa attach_file 2 exemple
    exemple
    • N-are părul creț; și-l frizează.
      surse: DLRLC
    • Să mă frizez ca să-ți plac? EMINESCU, N. 113.
      surse: DLRLC
    • 1.1. Fier de frizat.
      surse: DLRLC
    • 1.2. A (se) pieptăna cu îngrijire.
      surse: DN

etimologie:

friza (ridicol)

  • 1. tranzitiv A fi pe punctul de a atinge ridicolul, nebunia etc.
    surse: DEX '09 DN

etimologie: