MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre s. m. și f. = scobar; (fam.) mațe-goale s. m. și f. = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte s. m. și f. = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

fript², ~ă a [At: NEGRUZZI, S. I, 247 / Pl: ~ipți, ~e / E: frige] 1 a (D. alimente) Care a fost gătit prin expunere directă la acțiunea focului. 2 a (Pex; d. alimente) Prăjit². 3 a (Pfm; îe) A mânca (pe cineva) ~ A chinui pe cineva. 4 a (Îae) A distruge pe cineva. 5 a (Pfm; îe) A face (cuiva) zile ~e A necăji pe cineva (zi de zi) Si: a hărțui, a șicana. 6 a (D. ființe) Ars prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. 7 a (D. ființe) Lovit (cu palma). 8 a (Fig) Chinuit. 9 a (Pfm) Avar. 10 af (Reg; îs) Limbă ~ă Limbă încărcată. 11 av (Pop) Foarte repede. 12 sfa (Șîcs de-a ~a) Numele unui joc de copii în care unul dintre jucători încearcă să-l lovească peste palme pe celălalt, iar acesta și le ferește în ultimul moment. corectat(ă)

FRIPT I. adj. 1 p. FRIGE: carne ~ă; Fig.: a sări (ca) ~, a se scula deodată în picioare, ca și cînd l-ar fi fript cineva: atuncea a sărit zmeul ca ~ drept în picioare SB.; Fig.: a mînca ~ pe cineva, a-l prăpădi, a-l da gata ¶ 2 Fig.: ~ de sete, de foame SB., suferind grozav de sete, de foame ¶ 2 Fig. Cu inima ~ă, cu sufletul amărît, cu inima îndurerată; a face cuiva zile ~e, a-i face viața nesuferită, a-i amărî viața ¶ ¶ contr. NEFRIPT. II. FRIPTĂ sf. numai în DE-A FRIPTA, numele unui joc de copii: unul se apleacă, pune palma stîngă la spate, iar cu cea dreaptă își astupă ochii; alți copii, îi trag cîte o palmă peste palma lui și el trebue să ghicească cine l-a lovit; numit și „de-a calda”, „de-a focul”, etc. (🖼 2213) [lat frīctus].

MAȚ, mațe, s. n. (Mai ales la pl.) 1. Intestin¹. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. ◊ Compuse: (Iht.) mațe-negre = scobar; (fam.) mațe-goale = om sărac; mațe-pestrițe = om rău și foarte zgârcit; mațe-fripte = a) om sărac, care n-are nici ce mânca; b) om rău, afurisit; c) om zgârcit. 2. (Pop.) Tub flexibil (de cauciuc); furtun. – Lat. matia.

FRIPT, -Ă, fripți, -te, adj. 1. (Despre alimente, în special despre carne și despre pește) Care a fost gătit prin expunere directă (pe grătar, în frigare etc.) la acțiunea focului. Ai uitat gogoșile, floricelele, porumbielul fiert și porumbielul fript. PAS, Z. I 170. Da nu iei ș-un curcan fript la drum? ALECSANDRI, T. I 193. Mîncă trei oi fripte. NEGRUZZI, S. I 247. ◊ Expr. A mînca (pe cineva) fript = a distruge, a da gata pe cineva. M-ai mîncat friptă, fecior de lele ce mi-ai fost! ISPIRESCU, L. 195. A face (cuiva) zile fripte = a chinui pe cineva zi de zi; a necăji, a hărțui. Nu-ți face singur zile fripte de pomană. GALAN, Z. R. 336. Nevasta... făcea zile fripte bărbatului. CREANGĂ, P. 38. Am să-ți fac zile fripte, ca să pomenești de Pepelea cît îi mai trăi. ALECSANDRI, T. I 321. 2. (Despre ființe) Ars, rănit prin acțiunea focului sau a unui obiect fierbinte. Se feri ca fript și țipă ascuțit. DUMITRIU, N. 55. 3. Fig. Chinuit. Boierul, fript de rușine, li zise că li-a spune numaidecît după masă! SBIERA, P.70. Au început a mă tot ruga... ca să-i dau și lui să mănînce, că era fript de foame. id. ib. 107. Cine mi-o scornit doina Friptă i-o fost inima. BIBICESCU, P. P. 3.

MAȚ, mațe, s. n. 1. (Mai ales la pl.) Intestin al animalelor și păsărilor sau (popular) al oamenilor. Trimise mațele la pîrîu cu o credincioasă d-ale ei. ISPIRESCU, L. 66. ◊ Expr. A-i chiorăi (cuiva) mațele (de foame) = a-i fi cuiva foarte foame. A fi pestriț la mațe (sau cu mațele pestrițe) v. pestriț. ◊ Compus: (familiar) mațe-goale (sau fripte) = denumire disprețuitoare dată unui om sărac și lihnit de foame, p. ext. unui om pentru care cineva nu are considerație. Ajungem la sfîntul Ilie în Gorgani, – moftangiul după noi; mergem pe la Mihai-vodă.... mațe-fripte după noi. CARAGIALE, O. I 46. Mațe-negre = (iht.) scobai. 2. (Învechit) Tub flexibil (de cauciuc), furtun. Trofin se duse și supse apă din butoiaș printr-un maț de cauciuc vechi. DUMITRIU, P. F. 13. Turcii înmărmureau, unii cu gura pe mațul narghilelelor, alții cu gura căscată. DELAVRANCEA, la TDRG.

fript a. 1. ars pe grătar: carne friptă; 2. fig. ars tare: fript de sete; 3. penibil: nevasta îi face zile fripte CR. ║ adv. a mânca fript pe cineva, a-l nenoroci, a-l pierde.

mațe-fripte m. sărac lipit (ale cărui mațe sunt fripte de foame): merge.... mațe-fripte după noi CAR.

fript, -ă adj. Ars în frigare (V. frig 2). Fig. Fript de sete, foarte însetat. A face cuĭva zile fripte, a-ĭ face vĭața amară, a-l șicana.

!mațe-fripte (persoană) (fam.) s. m. și f., g.-d. art. lui mațe-fripte; pl. mațe-fripte

!mațe-fripte (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui mațe-fripte; pl. mațe-fripte

mațe-fripte s. m. invar.

a mânca fript (pe cineva) expr. 1. a pedepsi cu asprime (pe cineva). 2. a fi agresiv (cu cineva).

a-i face (cuiva) zile amare / fripte expr. a șicana (pe cineva), a hărțui continuu (pe cineva).

mațe-fripte s. m. invar. 1. om sărac. 2. om rău / afurisit. 3. om zgârcit.

FRIPT adj. v. prăjit.

FRIPT adj. prăjit. (Carne ~ în ulei.)