10 definiții pentru frigăruie

frigăruie sf [At: JIPESCU. O. 78 / Pl: ~ui / E: frigare + -uie] 1-2 (Șhp) Frigărică (1-2). 3 Bucăți de carne fripte deasupra jăraticului și servite la masă înfipte în frigare (1) Si: frigăruică (3). 4 (Pex; mpl) Bucățile de carne fripte deasupra jăraticului și desprise de pe frigare (1) Si: frigăruică (4).

FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare; frigăruică. – Frigare + suf. -uie.

FRIGĂRÚIE, frigărui, s. f. (Mai ales la pl.) Carne tăiată în bucăți mici și friptă în frigare. Așteptau în picioare amețiți de mirosul de cîrnați și de frigărui. CAMIL PETRESCU, O. II 597.

frigărúie s. f., art. frăgărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

frigărúie s. f., art. frigărúia, g.-d. art. frigărúii; pl. frigărúi

FRIGĂRÚIE s. frigăruică. (A comanda o ~.)

FRIGĂRÚIE ~i f. Friptură pregătită din bucăți mici de carne fripte pe frigare. [Sil. -ru-ie] /frigare + suf. ~uie

frigărúĭe f., pl. (dim. d. frigare). Frigare mică de lemn (maĭ rar de fer) de fript bucățele de carne. Carnea friptă așa: a mînca o frigăruĭe.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

FRIGĂRUIE s. frigăruică. (A comanda o ~.)

Intrare: frigăruie
frigăruie substantiv feminin
substantiv feminin (F130)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular frigăruie frigăruia
plural frigărui frigăruile
genitiv-dativ singular frigărui frigăruii
plural frigărui frigăruilor
vocativ singular
plural