13 definiții pentru frenologie


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. – Din fr. phrénologie.

frenologie sf [At: DA / Pl: ~ii / E: fr phrénologie] 1 Teorie conform căreia facultățile psihice ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. 2 Pseudoștiință fundată pe frenologie (1) și practicată în trecut.

FRENOLOGÍE s. f. Teorie conform căreia ar exista o relație directă între forma și mărimea diverselor regiuni ale creierului și craniului și diversele facultăți psihice ale individului. – Din fr. phrénologie.

FRENOLOGÍE s. f. Teorie idealistă, conform căreia însușirile psihice ale omului ar putea fi recunoscute după protuberanțele și depresiunile craniului, corespunzătoare regiunilor din creier în care sînt localizate aceste însușiri; știință bazată pe această teorie.

FRENOLOGÍE s.f. Teorie idealistă potrivit căreia facultățile psihice ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului; pseudoștiință fundată pe această teorie. [Gen. -iei. / < fr. phrénologie, cf. gr. phren – inteligență, logos – știință].

FRENOLOGÍE s. f. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. (< fr. phrénologie)

FRENOLOGÍE f. Pseudoștiință care pretinde că poate să determine facultățile psihice ale omului după conformația craniului. [Art. frenologia; G.-D. frenologiei; Sil. -gi-e] /<fr. phrénologie

frenologie f. studiul craniului omenesc a cărui conformațiune ar indica facultățile intelectuale ale unei persoane (după ipoteza lui Gall).

*frenologíe f. (vgr. phrén, phrenós, minte, spirit, și -logie. V. frenezie). Craniologie, studiu caracteruluĭ și a funcțiunilor intelectiale ale omuluĭ, bazat pe forma craniuluĭ. Această știință, părăsită astăzĭ, a fost fundată de Germanu Gall († 1828), care susținea că după forma capuluĭ poțĭ cunoaște caracteru omuluĭ, ceĭa ce s’a constatat că e fals. Localizarea sentimentelor nu e posibilă, dar localizarea mișcărilor pare a fi bine probată.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frenologíe s. f., art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíei

frenologíe s. f., art. frenología, g.-d. frenologíi, art. frenologíei


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRENO-2 „gîndire, minte, inteligență”. ◊ gr. phren, phrenos „minte, spirit” > fr. phréno-, germ. id., engl. id. > rom. freno-.~cardie (v. -cardie), s. f., sindrom funcțional în nevrozele cardiace, caracterizat prin senzații de strîngere precordială, tulburări respiratorii și prin stări obsesive; ~lepsie (v. -lepsie), s. f., nume generic pentru ideile prevalente și pentru stările obsesive; ~logie (v. -logie1), s. f., teorie neștiințifică potrivit căreia ar exista o corelație între conformația craniului și caracterul, facultățile psihice și intelectuale ale individului; ~patie (v. -patie), s. f., formă de alienație mintală.


Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

FRENOLOGÍE (< fr. {i}; {s} gr. phren- „gândire, spirit” + logos „studiu”) s. f. Teorie emisă, în 1796, de medicul german Fr. J. Gall, potrivit căreia există o corelație între caracterul și funcțiunile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte. A exercitat o mare influență la începutul sec. 19, întocmindu-se chiar hărți citoarhitectonice ale creierului. În prezent, a fost abandonată, impunându-se studiul localizărilor cerebrale.

Intrare: frenologie
substantiv feminin (F134)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frenologie
  • frenologia
plural
genitiv-dativ singular
  • frenologii
  • frenologiei
plural
vocativ singular
plural

frenologie

  • 1. Teorie conform căreia există o corelație între caracterul și funcțiile intelectuale ale individului, pe de o parte, și conformația craniului, pe de altă parte.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: