11 definiții pentru frecventativ


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

FRECVENTATÍV, -Ă, frecventativi, -e, adj. (Gram.; rar) Iterativ. – Din lat. frequentativus, fr. fréquentatif.

frecventativ, ~ă a [At: DA ms / Pl: ~i, ~e / E: fr fréquentatif, lat frequentativus] (Grm; rar) Iterativ.

FRECVENTATÍV, -Ă adj. (Gram.; despre verbe) Care arată o repetare a unei acțiuni. V. iterativ. [< lat. frequentativus, cf. (verba) frequentativa].

FRECVENTATÍV, -Ă adj. (despre verbe) care arată o repetare a unei acțiuni. (< lat. frequentativus, fr. fréquentatif)

frecventativ a. Gram. care arată frecvența sau repetițiunea: verb frecventativ.

*frecŭentatív, -ă adj. (lat. frequentativus). Gram. Care arată frecŭența acțiuniĭ, vorbind de verbe, ca a scînci față de a plînge. Rom. frecŭența se arată pin tot: a tot plînge. A cînta era în limba latină un verb frecŭentativ. – Se zice și intensiv. Fals frecv-.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. frecventatívă, pl. frecventatíve

frecventatív adj. m., pl. frecventatívi; f. sg. frecventatívă, pl. frecventatíve


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRECVENTATIV adj. (GRAM.) iterativ. (Formă verbală ~.)


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FRECVENTATÍV, -Ă adj. (< lat. frequentativus, cf. lat. verba frequentativa): în sintagma verb frecventativ (v.).

Intrare: frecventativ
frecventativ adjectiv
adjectiv (A1)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frecventativ
  • frecventativul
  • frecventativu‑
  • frecventati
  • frecventativa
plural
  • frecventativi
  • frecventativii
  • frecventative
  • frecventativele
genitiv-dativ singular
  • frecventativ
  • frecventativului
  • frecventative
  • frecventativei
plural
  • frecventativi
  • frecventativilor
  • frecventative
  • frecventativelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frecventativ

etimologie: