2 intrări

12 definiții

din care

Explicative DEX

freanță sf vz frențe

frea sn vz frențe

frență sf vz frențe

frențe sfp [At: PISCUPESCU, O. 42/19 / V: s~, freanță, ~ță, ~ție, sfrenție, sfrinție, freanț, sfranț, sfrea sn / E: mg franc] 1 (Mpp) Sifilis. 2 (Reg; rar, lsg; îf freanță) Capră râioasă. 3 (Ent; pop; îf frenție) Gândac-de-turbă.

frenție sf vz frențe

FRENȚE sf. pl. 🩺 Sifilis [pol. franca sau ung. franc, propriu „boală franțuzească”].

frénțe f. pl. (turc. frengi, frenk, ngr. mala frántza, alb. malafrentsă, it. malfrancese, malfranzese [= boală franceză], rus. frĕnki, frĕančúga, pol. franca, francuza, ung. franc, francu). Pop. Sifilis. V. gîncĭ.

Enciclopedice

Freanță, Frenț-, Frințiu v. Franț 2-8.

Sinonime

FRENȚIE s. v. lues, sifilis.

frenție s. v. LUES. SIFILIS.

Regionalisme / arhaisme

freanță, frențe, s.f. (reg.) capră râioasă.

frențe s.f. pl. (reg., înv.) bube de sifilis, lues, frenție.

Intrare: Freanță
Freanță nume propriu
nume propriu (I3)
  • Freanță
Intrare: frențe
frențe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
freanță substantiv feminin
substantiv feminin (F12)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • freanță
  • freanța
plural
  • frențe
  • frențele
genitiv-dativ singular
  • frențe
  • frenței
plural
  • frențe
  • frențelor
vocativ singular
plural
freanț
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
frență
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F135)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frenție
  • frenția
plural
  • frenții
  • frențiile
genitiv-dativ singular
  • frenții
  • frenției
plural
  • frenții
  • frențiilor
vocativ singular
plural