franciu sns [At: DEX / P: ~ciu / E: fr francium] Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială.

FRANCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium].

FRANCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr. francium)

FRANCIUM s.n. v. franciu.

francium s. (chim.) Element chimic radioactiv ◊ „Două echipe de fizicieni au reușit recent la separatorul de izotopi al Centrului european de cercetări nucleare (C.E.R.N.) de la Meyrin-Geneva să realizeze prima observare a unei radiații optice a elementului «francium».” Sc. 24 III 78 p. 6 [var. franciu] (din fr., engl. francium, germ. Francium; PR 1948; CO; LTR; DEX, DN3)

franciu s. n., art. franciul; simb. Fr

franciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. franciul; simb. Fr

franciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. franciul; simb. Fr

FRÁNCIU (< fr.; {s} fr. France „Franța”) s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr; nr. at. 87, m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil ²²³Fr apare în natură în cantități extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat în cantități apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de înjumătățire ²²³ Fr = 21 min.). Proprietățile sale chimice se aseamănă cu ale cesiului.

Fr, simbol chimic pentru franciu.