14 definiții conțin toate cuvintele căutate (cel mult 13 afișate)

Următoarele cuvinte au fost ignorate deoarece sunt prea comune: Fr

ALCALÍN, -Ă, (< fr.) adj. 1. (Despre substanțe chimice) Care are proprietățile unei baze. ♦ Medicamente alcaline = medicamente utilizate în tratamentul acidității gastrice. Metale alcaline = metalele (litiul, sodiul, potasiul, rubidiul, cesiul și franciul) care fac parte din grupa I a sistemului periodic al elementelor. Rezervă a. = cantitatea de acid carbonic și de bicarbonat de sodiu din sînge; la om, r.a. este de 7,34-7,45 cm3. 2. (PETROGR.; despre magmă și roci magmatice) Caracterizate prin conținut mare în alcalii în raport cu dioxidul de siliciu. În cele subsaturate predomină feldspatoizii, iar în cele paracalcaline predomină piroxenii și amfibolii sodici. Soluri alcaline = grup de soluri cu conținut mare de săruri de sodiu și cu reacție puternic alcalină.

Fr, simbol chimic pentru franciu.

franciu s. n. [-ciu pron. -ciu], art. franciul; simb. Fr

FRANCIU s.n. Element chimic radioactiv. [Pron. -ciu, var. francium s.n. / < fr. francium].

FRANCIU s. n. element chimic radioactiv din grupa metalelor alcaline. (< fr. francium)

FRÁNCIU (< fr.; {s} fr. France „Franța”) s. n. Element chimic radioactiv, cu caracter metalic, din grupa metalelor alcaline (Fr; nr. at. 87, m. at. 223). Izotopul natural cel mai stabil 223Fr apare în natură în cantități extrem de mici, prin dezintegrarea actiniului. A fost descoperit (1939) de Marguerite Perey, dar n-a fost izolat în cantități apreciabile, fiind extrem de instabil (timp de înjumătățire 223 Fr = 21 min.). Proprietățile sale chimice se aseamănă cu ale cesiului.

franciu [ciu pron. cĭu] s. n., art. franciul; simb. Fr

FRANCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

FRANCIU s. n. Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială. – Din fr. francium.

franciu sns [At: DEX / P: ~ciu / E: fr francium] Element chimic radioactiv, ultimul din familia metalelor alcaline, descoperit pe cale artificială.

franciu s. n., art. franciul; simb. Fr

FRANCIUM s.n. v. franciu.

francium s. (chim.) Element chimic radioactiv ◊ „Două echipe de fizicieni au reușit recent la separatorul de izotopi al Centrului european de cercetări nucleare (C.E.R.N.) de la Meyrin-Geneva să realizeze prima observare a unei radiații optice a elementului «francium». Sc. 24 III 78 p. 6 [var. franciu] (din fr., engl. francium, germ. Francium; PR 1948; CO; LTR; DEX, DN3)

PEREY [peréi], Marguerite (1909-1975), fiziciană franceză. Prof. univ. la Strasbourg. Cercetări asupra proprietăților substanțelor radioactive naturale și artificiale. A descoperit (1939) franciul.