2 intrări

20 de definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

FRANCÁRE, francări, s. f. Acțiunea de a franca și rezultatul ei. – V. franca.

francare sf [At: DEX / Pl: ~cări / E: franco] 1 Plătire anticipată a taxelor pentru transportul unui colet sau al unui bagaj Si: francat1 (1). 2 Timbrare a unei scrisori Si: francat1 (2).

FRANCÁRE s. f. Acțiunea de a franca.

FRANCÁRE s.f. Acțiunea de a franca. [< franca].

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2. A timbra o scrisoare. – Din it. francare.

franca vt [At: DA ms / Pzi: ~nchez / E: it francare] 1 A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj. 2 A timbra o scrisoare.

FRANCÁ, franchez, vb. I. Tranz. 1. A plăti anticipat taxele de transport pentru mărfuri și bagaje. 2. A pune timbrele necesare pe o scrisoare; a timbra.

FRANCÁ vb. I. tr. 1. A plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet, pentru o marfă). 2. A timbra o scrisoare. [P.i. -chez, 3,6 -chează. / < it. francare, cf. germ. frankieren].

FRANCÁ vb. tr. 1. a plăti cu anticipație taxele de transport (pentru un colet). 2. a timbra o scrisoare. (< it. francare, germ. frankieren)

A FRANCÁ ~chéz tranz. 1) (taxe de transport al bagajelor) A plăti anticipat. 2) (scrisori, colete etc.) A înzestra cu timbre. /<it. francare

*franchéz, a -cá v. tr. (it. francare, d. franco, liber, cu taxa plătită; fr. affranchir). Plătesc taxa uneĭ scrisorĭ, adică îĭ pun marcă, ceĭa ce e semnu plățiĭ.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

francáre s. f., g.-d. art. francắrii; pl. francắri

francáre s. f., g.-d. art. francării; pl. francări

francá (a ~) vb., ind. prez. 3 francheáză

francá vb., ind. prez. 1 sg. franchéz, 3 sg. și pl. francheáză

franca (ind. prez. 3 sg. și pl. franchează)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRANCARE s. marcare, timbrare. (~ unei scrisori.)

FRANCA vb. a marca, a timbra. (A ~ o scrisoare.)

Intrare: francare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • francare
  • francarea
plural
  • francări
  • francările
genitiv-dativ singular
  • francări
  • francării
plural
  • francări
  • francărilor
vocativ singular
plural
Intrare: franca
verb (VT204)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • franca
  • francare
  • francat
  • francatu‑
  • francând
  • francându‑
singular plural
  • franchea
  • francați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • franchez
(să)
  • franchez
  • francam
  • francai
  • francasem
a II-a (tu)
  • franchezi
(să)
  • franchezi
  • francai
  • francași
  • francaseși
a III-a (el, ea)
  • franchea
(să)
  • francheze
  • franca
  • francă
  • francase
plural I (noi)
  • francăm
(să)
  • francăm
  • francam
  • francarăm
  • francaserăm
  • francasem
a II-a (voi)
  • francați
(să)
  • francați
  • francați
  • francarăți
  • francaserăți
  • francaseți
a III-a (ei, ele)
  • franchea
(să)
  • francheze
  • francau
  • franca
  • francaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

francare

  • 1. Acțiunea de a franca și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marcare timbrare

etimologie:

  • vezi franca
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

franca

  • 1. A plăti anticipat taxele pentru transportul unui colet sau al unui bagaj.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. A timbra o scrisoare.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: marca timbra

etimologie: