10 definiții pentru franțuz


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (Pop.) Francez. – Din rus. franțuz.

FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (Pop.) Francez. – Din rus. franțuz.

franțuz [At: RUSSO, S. 80 / Pl: ~uji, (înv) ~uzi / E: pn francuz, rs француз] (Îvp) 1-2 sm Francez (1-2). 3-6 a Francez (3-6)

FRANȚÚZ, franțuji, s. m. (Învechit și popular) Francez2. Trimite-le-n dor și jele Pe fața pămîntului, Pe șuierul vîntului, În țeara franțuzului. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 307.

Franțúz, -oáĭcă și (Mold.), -úșcă s., pl. jĭ, e, ște (oaĭ o silabă. Rus. Francúz, Francúženka, pol. Francúz, Francuzka, d. germ. Franzose, it. Francese, Francez). Vechĭ. Azĭ fam. Francez, locuitor din Francia. S. n., pl. urĭ. Cheĭe franceză (p. șuruburĭ).

franțuz(esc) a. francez. [Rus. FRANȚUZŬ (din nemț. Franzose).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

franțúz (înv.) s. m., pl. franțúji


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

Intrare: franțuz
substantiv masculin (M10)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • franțuz
  • franțuzul
  • franțuzu‑
plural
  • franțuji
  • franțujii
genitiv-dativ singular
  • franțuz
  • franțuzului
plural
  • franțuji
  • franțujilor
vocativ singular
  • franțuzule
  • franțuze
plural
  • franțujilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

franțuz

etimologie: