9 definiții pentru fragmentație fragmentațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRAGMENTÁȚIE, fragmentații, s. f. Fragmentare. [Var.: fragmentațiúne s. f.] – Din fr. fragmentation.

FRAGMENTÁȚIE, fragmentații, s. f. Fragmentare. [Var.: fragmentațiúne s. f.] – Din fr. fragmentation.

fragmentație sf [At: DEX / P: ~ți-e / V: ~iune / Pl: ~ii / E: fr fragmentation] Fragmentare.

FRAGMENTÁȚIE s.f. Fragmentare. [Gen. -iei, var. fragmentațiune s.f. / < fr. fragmentation].

FRAGMENTÁȚIE s. f. fragmentare. (< fr. fragmentation)

FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

FRAGMENTAȚIÚNE s. f. v. fragmentație.

fragmentațiune sf vz fragmentație

FRAGMENTAȚIÚNE s.f. v. fragmentație.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fragmentáție (-ți-e) s. f., art. fragmentáția (-ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (-ți-i-)

fragmentáție s. f. (sil. -ți-e), art. fragmentáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fragmentáției; pl. fragmentáții, art. fragmentáțiile (sil. -ți-i-)

Intrare: fragmentație
fragmentație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragmentație
  • fragmentația
plural
  • fragmentații
  • fragmentațiile
genitiv-dativ singular
  • fragmentații
  • fragmentației
plural
  • fragmentații
  • fragmentațiilor
vocativ singular
plural
fragmentațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragmentațiune
  • fragmentațiunea
plural
  • fragmentațiuni
  • fragmentațiunile
genitiv-dativ singular
  • fragmentațiuni
  • fragmentațiunii
plural
  • fragmentațiuni
  • fragmentațiunilor
vocativ singular
plural

fragmentație fragmentațiune

etimologie: