14 definiții pentru fragment

fragment sn [At: MAIORESCU, CR. II, 386 / Pl: ~e / E: fr fragment, lat fragmentum] 1 Parte dintr-un tot Si: bucată (1), fracțiune (1), frântură (11). 2 Parte izolată dintr-o scriere. 3 Bucată rămasă dintr-o operă pierdută ori neterminată.

FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot. ♦ Spec. parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frântură, fracțiune dintr-un tot; parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. – Din fr. fragment, lat. fragmentum.

FRAGMÉNT, fragmente, s. n. Bucată, parte, frîntură dintr-un tot; (mai ales) parte izolată dintr-o scriere sau rest dintr-o operă pierdută ori neterminată. Baladele, doinele, horele poporale... care Alecsandri, găsindu-le în fragmente pe ici pe colea, a știut a le întocmi și a le reproduce atît de bine, sînt un tezaur pentru literatura romînească. BOLINTINEANU, O. 357. Avea el oare vocațiune pentru arta militară? Vom răspunde copiind un fragment din scrisoarea ce am primit de la dînsul. NEGRUZZI, S. I 332.

fragmént s. n., pl. fragménte

FRAGMÉNT s. 1. v. bucată. 2. v. pasaj. 3. v. episod. 4. crâmpei, frântură, parte, (reg.) crâmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)

FRAGMÉNT s.n. Bucată, parte (a unui tot). ♦ Parte dintr-o operă literară, dintr-o scriere. [Pl. -te. / < fr. fragment, cf. lat. fragmentum].

FRAGMÉNT s. n. 1. parte (dintr-un tot). 2. moment dintr-o operă literară, muzicală, dintr-o scriere. (< fr. fragment, lat. fragmentum)

FRAGMÉNT ~e n. Bucată dintr-un întreg; frântură. /<fr. fragment, lat. fragmentum

fragment n. 1. bucată din ceva sfărâmat; 2. parte dintr’un tot.

*fragmént n., pl. e (lat. fragmentum, d. frángere, a frînge. V. fragil). Frîntură, bucată ruptă dintr’un întreg: fragmente dintr’o corabie, din scrierile unuĭ autor, dintr’o conversațiune. V. epavă.


Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

fragmént s. n., pl. fragménte

FRAGMENT s. 1. bucată, crîmpei, fracțiune, frîntură, parte, porțiune, secțiune, tranșă, (pop.) dărab, partal, (înv. și reg.) părtenie, (reg.) jarchină, ștuc. (Un ~ dintr-un tot.) 2. extras, pasaj, (înv.) pont. (Un ~ dintr-un articol.) 3. episod, scenă. (Un ~ al romanului.) 4. crîmpei, frîntură, parte, (reg.) crîmpot. (A ascultat un ~ din discuția lor.)

Intrare: fragment
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fragment
  • fragmentul
  • fragmentu‑
plural
  • fragmente
  • fragmentele
genitiv-dativ singular
  • fragment
  • fragmentului
plural
  • fragmente
  • fragmentelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)