2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

fracturare sf [At: MDA ms / Pl: ~rări / E: fractura] 1 Frângere a unui os. 2 (Pex) Rupere a unui membru al corpului. 3 (Teh) Producere a unei fracturi (3). 4 (Glg) Faliere.

FRACTURÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fractura și rezultatul ei; rupere. [< fractura].

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

fractura [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr fracturer] 1-2 vt A produce o fractură (1-2). 3-4 vr (D. oase, pex d. un membru al corpului) A se rupe (în urma unui traumatism). 5-6 vtr A produce sau a suferi o fractură (3). 7-8 vtr (Glg) A (se) falia (1).

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A frînge, a rupe. Și-a fracturat piciorul.

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].

FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)

A FRACTURÁ ~éz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fracturáre s. f., pl. fracturări

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturá vb., ind. prez. 1 sg. fracturéz, 3 sg. și pl. fractureáză


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRACTURÁRE s. (MED.) frângere, rupere. (~ piciorului.)

FRACTURARE s. (MED.) frîngere, rupere. (~ piciorului.)

FRACTURÁ vb. (MED.) a (-și) frânge, a(-și) rupe. (Și-a ~ un os.)

Intrare: fracturare
fracturare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fracturare
  • fracturarea
plural
  • fracturări
  • fracturările
genitiv-dativ singular
  • fracturări
  • fracturării
plural
  • fracturări
  • fracturărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fractura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fractura
  • fracturare
  • fracturat
  • fracturatu‑
  • fracturând
  • fracturându‑
singular plural
  • fracturea
  • fracturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fracturez
(să)
  • fracturez
  • fracturam
  • fracturai
  • fracturasem
a II-a (tu)
  • fracturezi
(să)
  • fracturezi
  • fracturai
  • fracturași
  • fracturaseși
a III-a (el, ea)
  • fracturea
(să)
  • fractureze
  • fractura
  • fractură
  • fracturase
plural I (noi)
  • fracturăm
(să)
  • fracturăm
  • fracturam
  • fracturarăm
  • fracturaserăm
  • fracturasem
a II-a (voi)
  • fracturați
(să)
  • fracturați
  • fracturați
  • fracturarăți
  • fracturaserăți
  • fracturaseți
a III-a (ei, ele)
  • fracturea
(să)
  • fractureze
  • fracturau
  • fractura
  • fracturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fracturare

etimologie:

  • fractura
    surse: DN

fractura

etimologie: