2 intrări

24 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. 1. (Med.) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj, p. ext. a unui membru al corpului. 2. (Tehn.) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. ♦ (Geol.) Falie. – Din fr. fracture, lat. fractura.

fractu sf [At: GRIGORIU-RIGO, M. P. I, 139 / Pl: ~ri / E: fr fracture, lat fractura] 1 (Med) Ruptură a unui os sau a unui cartilaj. 2 (Med; pex) Ruptură a unui membru al corpului. 3 (Teh) Suprafață neregulată rezultată la ruperea sau la spargerea unui obiect. 4 (Glg) Falie.

FRACTÚRĂ, fracturi, s. f. Ruptură (a unui os, p. ext. a unui membru al corpului). Fractura piciorului.

FRACTÚRĂ s.f. Ruptură a unui os, (p. ext.) a unui membru al corpului. ♦ Suprafață neregulată care apare la ruperea sau spargerea unui obiect. ♦ Falie. [< fr. fracture, cf. lat. fractura < frangere – a rupe].

FRACTÚRĂ s. f. 1. ruptură violentă a unui os sau cartilaj. ◊ (fig.) ruptură, despărțire. 2. casură. 3. falie. (< fr. fracture, lat. fractura)

FRACTÚRĂ ~i f. 1) Leziune constând în ruperea unui os sau a unui membru. 2) Loc al acestei leziuni. 3) Ruptură în scoarța terestră apărută ca urmare a mișcărilor tectonice verticale; falie. /<fr. fracture, lat. fractura

fractură f. sfărâmarea unui os: fractura brațului.

*fractúră f., pl. ĭ (lat. fractura, d. fractus, frînt. V. frîng). Chir. Frîngerea unuĭ os și locu unde un os e frînt.

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

fractura [At: DA / Pzi: ~rez / E: fr fracturer] 1-2 vt A produce o fractură (1-2). 3-4 vr (D. oase, pex d. un membru al corpului) A se rupe (în urma unui traumatism). 5-6 vtr A produce sau a suferi o fractură (3). 7-8 vtr (Glg) A (se) falia (1).

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. și refl. A(-și) frânge, a(-și) rupe un os, p. ext. un membru al corpului; a produce sau a suferi o fractură. – Din fr. fracturer.

FRACTURÁ, fracturez, vb. I. Tranz. (Cu privire la un os, p. ext. la un membru al corpului) A frînge, a rupe. Și-a fracturat piciorul.

FRACTURÁ vb. I. tr., refl. A(-și) rupe, a(-și) frânge un os; (p. ext.) un membru al corpului. [< fr. fracturer].

FRACTURÁ vb. tr., refl. a(-și) produce o fractură. (< fr. fracturer)

A FRACTURÁ ~éz tranz. (oase sau membre) A supune unei leziuni prin acțiunea violentă a unei forțe; a frânge; a rupe. /<fr. fracturer

*fracturéz v. tr. (fr. fracturer). Chir. Barb. Frîng un os.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fractúră s. f., g.-d. art. fractúrii; pl. fractúri

fracturá (a ~) vb., ind. prez. 3 fractureáză

fracturá vb., ind. prez. 1 sg. fracturéz, 3 sg. și pl. fractureáză

arată toate definițiile

Intrare: fractură
fractură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fractu
  • fractura
plural
  • fracturi
  • fracturile
genitiv-dativ singular
  • fracturi
  • fracturii
plural
  • fracturi
  • fracturilor
vocativ singular
plural
Intrare: fractura
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fractura
  • fracturare
  • fracturat
  • fracturatu‑
  • fracturând
  • fracturându‑
singular plural
  • fracturea
  • fracturați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fracturez
(să)
  • fracturez
  • fracturam
  • fracturai
  • fracturasem
a II-a (tu)
  • fracturezi
(să)
  • fracturezi
  • fracturai
  • fracturași
  • fracturaseși
a III-a (el, ea)
  • fracturea
(să)
  • fractureze
  • fractura
  • fractură
  • fracturase
plural I (noi)
  • fracturăm
(să)
  • fracturăm
  • fracturam
  • fracturarăm
  • fracturaserăm
  • fracturasem
a II-a (voi)
  • fracturați
(să)
  • fracturați
  • fracturați
  • fracturarăți
  • fracturaserăți
  • fracturaseți
a III-a (ei, ele)
  • fracturea
(să)
  • fractureze
  • fracturau
  • fractura
  • fracturaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fractură

etimologie:

fractura

etimologie: