2 intrări

12 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

frăsuire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: frăsui] 1 (Pfm) Agitație fără rost. 2 (Reg) Văicăreală.

FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – Din ucr. frasuvaty.

frăsui [At: PĂTRĂȘCANU, S. A. 161 / Pzi: ~esc / E: ucr фрасуватъ ca] 1 vr (Pfm) A se agita fără rost (de nerăbdare) Si: (reg) a se frăsi. 2-3 vri (Reg) A se plânge. 4-5 vri (Reg) A se văicări.

FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. 1. Refl. și Intranz. (Reg.) A se plânge; a se boci, a se văicări. 2. Refl. (Pop. și fam.) A umbla sau a se agita fără rost. – După ucr. frasuvaty.

FRĂSUÍ, frăsuiesc, vb. IV. Refl. și intranz. (Regional) A se plînge, a se boci, a se văicări. Ce te glăsuiești, Ce te frăsuiești... Lacrăma de-ți curge?... – Cum n-oi glăsui, Cum n-oi frăsui? TEODORESCU, P. P. 390.

A SE FRĂSUÍ mă ~iésc intranz. 1) fam. A plânge, văicărându-se. 2) A se agita fără rost. [Sil. -su-i] /<ucr. frasuvaty

frăsuĭésc (mă) v. refl. (rut. frasuvati sĕa, pol. frasować, [vechĭ fre-]sie, d. germ. sich fressen, a se neliniști). Nord. Mă învîrtesc nehotărît, nu știŭ ce să fac, nu știŭ de ce să m’apuc: se tot frăsuĭa și clocotea să vorbească (Arh. 1905, 1, 12), se frăsuĭa omu în gîndu luĭ, ce te gîndeștĭ și te frăsuĭeștĭ? (Neam. Rom. Pop. 1, 440). – Și vr- (Tec.): vrăsuit și asudat (Vț. Lit. 1, 18, 7, 3).


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

frăsuí (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 să frăsuiáscă

frăsuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. frăsuiésc, imperf. 3 sg. frăsuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. frăsuiáscă


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FRĂSUÍ vb. v. boci, căina, chinui, consuma, frământa, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita, zbate, zbuciuma.

frăsui vb. v. BOCI. CĂINA. CHINUI. CONSUMA. FRĂMÎNTA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA. ZBATE. ZBUCIUMA.


Dicționare etimologice

Se explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

frăsuí (-uésc, frăsuít), vb. refl. – (Mold.) 1. A-și pierde răbdarea, a se agita. – 2. A se plînge. Rut. frasuvaty śa „a se neliniști” (DAR).

Intrare: frăsuire
frăsuire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • frăsuire
  • frăsuirea
plural
  • frăsuiri
  • frăsuirile
genitiv-dativ singular
  • frăsuiri
  • frăsuirii
plural
  • frăsuiri
  • frăsuirilor
vocativ singular
plural
Intrare: frăsui
verb (V408)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • frăsui
  • frăsuire
  • frăsuit
  • frăsuitu‑
  • frăsuind
  • frăsuindu‑
singular plural
  • frăsuiește
  • frăsuiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • frăsuiesc
(să)
  • frăsuiesc
  • frăsuiam
  • frăsuii
  • frăsuisem
a II-a (tu)
  • frăsuiești
(să)
  • frăsuiești
  • frăsuiai
  • frăsuiși
  • frăsuiseși
a III-a (el, ea)
  • frăsuiește
(să)
  • frăsuiască
  • frăsuia
  • frăsui
  • frăsuise
plural I (noi)
  • frăsuim
(să)
  • frăsuim
  • frăsuiam
  • frăsuirăm
  • frăsuiserăm
  • frăsuisem
a II-a (voi)
  • frăsuiți
(să)
  • frăsuiți
  • frăsuiați
  • frăsuirăți
  • frăsuiserăți
  • frăsuiseți
a III-a (ei, ele)
  • frăsuiesc
(să)
  • frăsuiască
  • frăsuiau
  • frăsui
  • frăsuiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

frăsui

etimologie: