FOXTERIER, foxterieri, s. m. Rasă de câini de casă, rezistenți și iuți, cu urechi scurte, cu picioare drepte, buni vânători de animale din vizuini; fox. [Pr.: -ri-er] – Din fr. foxterrier.

foxterier sm [At: ENC. VET / P: ~ri-er / S și: fox-terrier / Pl: ~i / E: fr foxterrier] Rasă de câini de casă, rezistenți și iuți, cu urechi scurte, picioare drepte, buni vânători de animale mici care trăiesc în vizuini Si: fox¹.

FOXTERIER, foxterieri, s. m. Rasă de câini de casă, rezistenți și iuți, cu urechi scurte, cu picioare drepte, buni vânători de animale mici care trăiesc în vizuini; fox. [Pr.: -ri-er] – Din fr. foxterrier.

FOXTERIER, foxterieri, s. m. Soi de cîine de casă rezistent și iute, cu urechi scurte și cu picioare drepte, bun șoricar.

FOXTERIER s.m. Cîine de casă, puternic, cu urechile scurte și cu picioarele drepte, bun vînător de șoareci; fox. [Pron. -ri-er. / < fr. fox-terrier].

FOXTERIER s. m. câine de casă, puternic și iute, cu urechile scurte și cu picioarele drepte, bun vânător de vulpi; fox. (< fr. fox-terrier)

FOXTERIER ~i m. 1) Rasă de câini de talie mică, cu botul gros și cu urechile scurte, folosiți la vânatul animalelor mici care trăiesc în vizuini (bursuci, vulpi etc.). 2) Câine din aceasta rasă. [Sil. -ri-er] /<fr. foxterrier

foxterier (desp. -ri-er) s. m., pl. foxterieri

foxterier (-ri-er) s. m., pl. foxterieri

foxterier s. m. (sil. -ri-er), pl. foxterieri

foxterier

FOXTERIER s. (ZOOL.) fox. (Latră un ~.)

FOXTERIER s. (ZOOL.) fox. (Latră un ~.)