FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară a radiației electromagnetice cu masă de repaus și sarcină electrică nule. – Din fr. photon.

foton sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr photon] (Fiz) Particulă elementară a radiației elecromagnetice care posedă energie și impuls și care nu poate exista în stare de repaus.

FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară a radiației electromagnetice care posedă energie și impuls și care nu poate exista în stare de repaus. – Din fr. photon.

FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.; mai ales la pl.) Elementul constitutiv al luminii care se prezintă sub aspect de corpuscul.

FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.) Elementul constitutiv al luminii, care se prezintă în formă de corpuscul. – Fr. photon (< gr.).

FOTON s.m. Particulă elementară de radiație luminoasă. [< fr. photon, cf. gr. phos – lumină].

FOTON s. m. particulă elementară de radiație luminoasă. (< fr. photon)

FOTON ~i m. Particulă elementară de radiație luminoasă. /<fr. photon

foton s. m., pl. fotoni

foton s. m., pl. fotoni

foton s. m., pl. fotoni

foton, pl. fotoni

FOTÓN (< fr. {i}; {s} gr. phot- „lumină”) s. m. Particulă elementară asociată câmpului electromagnetic cu masă de repaus și sarcină electrică nule. Emis numai în mișcare (viteza 3 • 10⁸ m/s, viteza luminii), f. are energie, impuls și spin. Posedă proprietăți ondulatorii (frecvență, lungime de undă etc.). Radiațiile electromagnetice sunt considerate un flux de f.