FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară a radiației electromagnetice cu masă de repaus și sarcină electrică nule. – Din fr. photon.

foton sm [At: LTR / Pl: ~i / E: fr photon] (Fiz) Particulă elementară a radiației elecromagnetice care posedă energie și impuls și care nu poate exista în stare de repaus.

FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.) Particulă elementară a radiației electromagnetice care posedă energie și impuls și care nu poate exista în stare de repaus. – Din fr. photon.

FOTON, fotoni, s. m. (Fiz.; mai ales la pl.) Elementul constitutiv al luminii care se prezintă sub aspect de corpuscul.

FOTON s.m. Particulă elementară de radiație luminoasă. [< fr. photon, cf. gr. phos – lumină].

FOTON s. m. particulă elementară de radiație luminoasă. (< fr. photon)

FOTON ~i m. Particulă elementară de radiație luminoasă. /<fr. photon

foton s. m., pl. fotoni

foton s. m., pl. fotoni

foton s. m., pl. fotoni

foton, pl. fotoni

FOTÓN (< fr. {i}; {s} gr. phot- „lumină”) s. m. Particulă elementară asociată câmpului electromagnetic cu masă de repaus și sarcină electrică nule. Emis numai în mișcare (viteza 3 • 10⁸ m/s, viteza luminii), f. are energie, impuls și spin. Posedă proprietăți ondulatorii (frecvență, lungime de undă etc.). Radiațiile electromagnetice sunt considerate un flux de f.