11 definiții pentru fosforescență


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină ca urmare a iradierii lor prealabile; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.

fosforescență sf [At: ANGHEL și IOSIF, C. L. 225 / Pl: ~țe / E: fr phosphorescence] 1 Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare. 2 Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente. 3 (Blg) Luminescență a unor organisme animale sau vegetale. 4 (Pex) Sclipire.

FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină când absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. – Din fr. phosphorescence.

FOSFORESCÉNȚĂ, fosforescențe, s. f. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină cînd absorb sau după ce au absorbit radiații luminoase ultraviolete sau corpusculare; calitatea de a lumina în întuneric; p. ext. sclipire. Fosforescența ochilor de pisică.Fosforescențele mării. ANGHEL-IOSIF, C. L. 225.

FOSFORESCÉNȚĂ s.f. Fenomen de luminescență pe care îl prezintă un corp care emite lumină spontan sau prin acțiunea unei arderi lente; (p. ext.) sclipire. [< fr. phosphorescence].

FOSFORESCÉNȚĂ s. f. luminescență spontană a unor substanțe, produsă prin acțiunea unei arderi lente; calitatea de a lumina și în întuneric; fotogeneză (2). (< fr. phosphorescence)

FOSFORESCÉNȚĂ ~e f. 1) Luminescență a fosforului. 2) fiz. Proprietate a unor substanțe de a emite lumină după ce au absorbit radiații (ultraviolete). 3) biol. Proprietate a unor organisme animale sau vegetale de a emite lumină în obscuritate. /<fr. phosphorescence

fosforescență f. proprietatea unor corpuri de a scăpăra la întuneric.

*fosforescénță f., pl. e (d. fosforescent). Chim. Proprietatea de a luci pin oxidare, fără căldură sensibilă orĭ combustiune, la întuneric, ca: fosforu, licuricĭu ș. a.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fosforescénță s. f., g.-d. art. fosforescénței; pl. fosforescénțe

fosforescénță s. f., g.-d. art. fosforescénței; pl. fosforescénțe

Intrare: fosforescență
fosforescență substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fosforescență
  • fosforescența
plural
  • fosforescențe
  • fosforescențele
genitiv-dativ singular
  • fosforescențe
  • fosforescenței
plural
  • fosforescențe
  • fosforescențelor
vocativ singular
plural

fosforescență

  • 1. Proprietate a unor compuși chimici de a emite lumină ca urmare a iradierii lor prealabile; calitatea de a lumina în întuneric.
    surse: DEX '09 DLRLC DN sinonime: fotogeneză attach_file 2 exemple
    exemple
    • Fosforescența ochilor de pisică.
      surse: DLRLC
    • Fosforescențele mării. ANGHEL-IOSIF, C. L. 225.
      surse: DLRLC

etimologie: