2 intrări

25 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORTIFICÁRE, fortificări, s. f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. – V. fortifica.

FORTIFICÁRE, fortificări, s. f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. – V. fortifica.

fortificare sf [At: MAIORESCU, D. IV, 167 / Pl: ~cări / E: fortifica] 1 Întărire a organismului. 2 Întărire a unui loc prin lucrări de fortificație.

FORTIFICÁRE, fortificări, s. f. Acțiunea de a fortifica. 1. Întărirea unui organism; oțelire. 2. Întărirea unui loc prin lucrări de fortificație.

FORTIFICÁRE s.f. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei. [< fortifica].

FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.

FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. 1. Tranz. și refl. A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent; a (se) întări, a (se) oțeli. 2. Tranz. A întări un loc prin lucrări de fortificație. – Din lat. fortificare, fr. fortifier.

fortifica [At: HASDEU, I. C. 16 / Pzi: fortific / E: fr fortifier, lat fortificare] 1-2 vtr A face ca organismul să fie mai puternic, mai rezistent Si: a (se) întări, a (se) oțeli. 3 vt A întări un loc prin lucrări de fortificație.

FORTIFICÁ, fortífic, vb. I. Tranz. 1. A face (un organism) mai puternic, mai rezistent; a întări, a oțeli. Gimnastica fortifică corpul. 2. A întări (un loc) prin lucrări de fortificație.

FORTIFICÁ vb. I. 1. tr., refl. A întări, a oțeli (un organism). 2. tr. A întări cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). [P.i. fortífic, 3,6 -că. / < fr. fortifier, it., lat. fortificare < fortis – puternic, facere – a face].

FORTIFICÁ vb. I. tr. a întări, a consolida cu fortificații (un oraș, o linie de luptă etc.). II. tr., refl. a (se) întări, a prinde putere; a (se) fortifia. (< fr. fortifier, lat. fortificare)

A FORTIFICÁ fortífic tranz. 1) (localități, linii de luptă etc.) A înzestra cu fortificații. 2) A face să capete forțe fizice sau morale; a face mai puternic. /<fr. fortifier, lat. fortificare

fortificà v. 1. a împuternici: exercițiul fortifică mușchii; 2. a înconjura cu fortificațiuni: a fortifica un oraș.

*fortífic, a v. tr. (lat. fortifico, -áre, d. fortis, tare, și fácere, a face). Întăresc, înconjor cu fortificațiunĭ. Întăresc, fac robust: exercițiu fortifică mușchiĭ. Fig. Confirm, coroborez: această mărturie fortifică opiniunea ta.

*fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fortificáre s. f., g.-d. art. fortificắrii; pl. fortificắri

fortificáre s. f., g.-d. art. fortificării; pl. fortificări

fortificá (a ~) vb., ind. prez. 3 fortífică

fortificá vb., ind. prez. 1 sg. fortífic, 3 sg. și pl. fortífică, imperf. 3 sg. fortificá; conj. prez. 3 sg. și pl. fortífice

fortifica (ind. prez. 3 sg. și pl. fortifică)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FORTIFICÁRE s. 1. (MIL.) întărire, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 2. întărire, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 3. v. întremare.

FORTIFICARE s. 1. (MIL.) întărire, (rar) retranșare. (~ unei cetăți.) 2. întărire, (fig.) călire, oțelire. (~ lui în luptă.) 3. îndreptare, înfiripare, întărire, întremare, înzdrăvenire, reconfortare, refacere, restabilire, tonificare, (rar) reconfort, (înv. și pop.) împuternicire. (~ lui după boală.)

arată toate definițiile

Intrare: fortificare
fortificare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fortificare
  • fortificarea
plural
  • fortificări
  • fortificările
genitiv-dativ singular
  • fortificări
  • fortificării
plural
  • fortificări
  • fortificărilor
vocativ singular
plural
Intrare: fortifica
verb (VT14)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fortifica
  • fortificare
  • fortificat
  • fortificatu‑
  • fortificând
  • fortificându‑
singular plural
  • fortifică
  • fortificați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fortific
(să)
  • fortific
  • fortificam
  • fortificai
  • fortificasem
a II-a (tu)
  • fortifici
(să)
  • fortifici
  • fortificai
  • fortificași
  • fortificaseși
a III-a (el, ea)
  • fortifică
(să)
  • fortifice
  • fortifica
  • fortifică
  • fortificase
plural I (noi)
  • fortificăm
(să)
  • fortificăm
  • fortificam
  • fortificarăm
  • fortificaserăm
  • fortificasem
a II-a (voi)
  • fortificați
(să)
  • fortificați
  • fortificați
  • fortificarăți
  • fortificaserăți
  • fortificaseți
a III-a (ei, ele)
  • fortifică
(să)
  • fortifice
  • fortificau
  • fortifica
  • fortificaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fortificare

  • 1. Acțiunea de a (se) fortifica și rezultatul ei.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • 1.1. Întărirea unui organism.
      surse: DLRLC sinonime: oțelire
    • 1.2. Întărirea unui loc prin lucrări de fortificație.
      surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fortifica
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

fortifica

etimologie: