16 definiții pentru fortificație fortificațiune


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de apărare împotriva mijloacelor de luptă ale inamicului și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

fortificație sf [At: NEGRUZZI, S. I, 39 / P: ~ți-e / V: (înv) ~iune / Pl: ~ii / E: fr fortification, lat fortificatio] Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și de a facilita acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii Si: (înv) apărătură.

FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pământ, de piatră, de beton armat, făcută cu scopul de a apăra luptătorii împotriva proiectilelor și a bombelor de avion și a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii. – Din fr. fortification, lat. fortificatio.

FORTIFICÁȚIE, fortificații, s. f. Construcție militară de pămînt, piatră, beton armat etc., făcută cu scopul de a apăra pe luptători contra proiectilelor și a bombelor de avion și de a înlesni acțiunea trupelor în luptă. Întregul complex de fortificații din munții Hunedoarei prezintă două faze. IST. R.P.R. 30.

FORTIFICÁȚIE s.f. Construcție de apărare făcută din pământ, din piatră, din beton armat etc. care întărește un oraș, o linie de luptă etc. [Gen. -iei, var. fortificațiune s.f. / cf. fr. fortification, lat. fortificatio].

FORTIFICÁȚIE s. f. construcție de apărare din pământ, piatră, beton armat etc., care întărește un oraș, o linie de luptă ș. a. (< fr. fortification, lat. fortificatio)

FORTIFICÁȚIE ~i f. Construcție militară destinată apărării. Lucrări de ~. [Art. fortificația; G.-D. fortificației; Sil. -ți-e] /<fr. fortification, lat. fortificatio, ~onis

fortificațiune sf vz fortificație

FORTIFICAȚIÚNE s.f. v. fortificație.

fortificați(un)e f. 1. acțiunea de a fortifica un loc; 2. lucrare de apărare: fortificațiunile în jurul Bucureștilor, cele între Focșani și Galați.

*fortificațiúne f. (lat. fortificátio, -ónis). Acțiunea de a fortifica. Loc întărit pin forturĭ și alte lucrărĭ de inginerie militară. – Și -áție. Ca acțiune, ob. -áre.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fortificáție (-ți-e) s. f., art. fortificáția (-ți-a), g.-d. art. fortificáției; pl. fortificáții, art. fortificáțiile (-ți-i-)

fortificáție s. f. (sil. -ți-e), art. fortificáția (sil. -ți-a), g.-d. art. fortificáției; pl. fortificáții, art. fortificáțiile (sil. -ți-i-)


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FORTIFICÁȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) apărătură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ții.)

FORTIFICAȚIE s. (MIL.) întăritură, (rar) retranșament, (înv.) aparatură, tărie, zamcă. (Sistem de ~ii.)

Intrare: fortificație
fortificație substantiv feminin
  • silabație: -ți-e
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fortificație
  • fortificația
plural
  • fortificații
  • fortificațiile
genitiv-dativ singular
  • fortificații
  • fortificației
plural
  • fortificații
  • fortificațiilor
vocativ singular
plural
fortificațiune substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fortificațiune
  • fortificațiunea
plural
  • fortificațiuni
  • fortificațiunile
genitiv-dativ singular
  • fortificațiuni
  • fortificațiunii
plural
  • fortificațiuni
  • fortificațiunilor
vocativ singular
plural

fortificație fortificațiune

  • 1. Construcție militară de apărare împotriva mijloacelor de luptă ale inamicului și pentru a înlesni acțiunea de observare și de folosire a mijloacelor de luptă proprii.
    surse: DEX '09 DLRLC DN un exemplu
    exemple
    • Întregul complex de fortificații din munții Hunedoarei prezintă două faze. IST. R.P.R. 30.
      surse: DLRLC

etimologie: