11 definiții pentru formant


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

formant sm [At: DN3 / Pl: ~nți / E: fr formante] (Fon) 1 Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. 2 Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocal.

FORMÁNT, formanți, s. m. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ Element constitutiv al unei entități lingvistice complexe (sunet, cuvânt, sintagmă, propoziție etc.). – Din fr. formante.

FORMÁNT, formanți, s. m. (Fon.) Zonă de maximă relevanță a unui spectru acustic. ♦ (Fon.) Zonă de armonice amplificate prin rezonanța cavităților supraglotice, definitorii pentru formarea timbrului vocalic. – Din fr. formante.

FORMÁNT s.m. Element constitutiv esențial al unui sunet, al unui fonem, al unui cuvânt etc. [< fr. formant].

FORMÁNT s. m. 1. element constitutiv esențial al unui sunet, cuvânt, al unei sintagme, propoziții etc.; formativ. 2. (fon.) frecvență a unor rezonanțe specifice care definesc o vocală pe plan acustic. (< fr. formant)

FORMÁNT ~ți m. Element de formare a unui întreg; constituent. /<fr. formante


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

*formánt s. m., pl. formánți

formánt s. m., pl. formánți


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

formant, denumire dată de L. Hermann în 1890 unei secțiuni de frecvență* din structura sunetului*, care se pune în evidență independent de tonul fundamental (v. armonice, sunete), influențând timbrul* sunetului respectiv. F. au fost folosiți de Helmhotz și Stumpf în studierea spectrului vocalelor. S-a constatat că timbrul*, caracterul sunetelor emise de un instrument muzical sau de voce (1) este stabilit de către maxima a două regiuni corespunzătoare celor doi f. de bază ai sunetelor, care împreună dau un raport puternic de frecvență. Dacă se filtrează un f. al unui sunet, acest sunet își schimbă caracteristica timbrală, nemaiputându-i-se recunoaște originea instrumentală (vocală). Aceste sunete ale f. amputați sunt folosite în muzica electronică*.

FORMÁNT (FORMATÍV) s. m. (< fr. formant): element constitutiv esențial care intră ca parte într-un întreg, care reprezintă o parte dintr-un sunet, dintr-un fonem, dintr-un cuvânt simplu, dintr-un cuvânt compus, dintr-o locuțiune, dintr-o expresie, dintr-o construcție perifrastică etc. (v. elemént); morfem care ajută la formarea cuvintelor noi, în calitate de sufix, de sufixoid, de prefix sau de prefixoid lexical.

FORMÁNT, -Ă adj. (< fr. formant): în sintagma element formant (v.).

Intrare: formant
substantiv masculin (M3)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formant
  • formantul
  • formantu‑
plural
  • formanți
  • formanții
genitiv-dativ singular
  • formant
  • formantului
plural
  • formanți
  • formanților
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)