2 intrări

21 de definiții (cel mult 20 afișate)

arată toate definițiile


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORMALIZÁRE, formalizări, s. f. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.

formalizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: formaliza] 1 (Log) Efectuare a unei formalizări (2). 2 (Log) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 3 Supărare pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe.

FORMALIZÁRE, formalizări, s. f. Acțiunea de a (se) formaliza și rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.

FORMALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) formaliza. [< formaliza].

FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare (1). 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.

formaliza [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr formaliser] 1 vt (Log) A realiza o formalizare (2). 2 vr A se simți jignit din cauza nerespectării unor reguli (neînsemnate) de politețe.

FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare. 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.

FORMALIZÁ, formalizez, vb. I. Refl. A se supăra, a se simți jignit din cauza nerespectării unor reguli de politețe.

FORMALIZÁ vb. I. 1. tr. A da un caracter formal unui sistem de cunoștințe. ♦ (Log.) A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cunoștințe. 2. refl. A se supăra, a fi ofensat din cauza unei mojicii, a unei impoliteți etc. [< fr. formaliser].

FORMALIZÁ vb. I. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunoștințe, unei teorii. ◊ (log.) a reduce la un sistem de cunoștințe. II. refl. a se simți ofensat din cauza unei impoliteți. (< fr. formaliser)

FORMALIZÁ vb. tr. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme și dimensiuni cerute de producție. (< format + -iza)

A SE FORMALIZÁ mă ~éz intranz. rar A încerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabilă a cuiva; a se scandaliza. /<fr. formaliser

A FORMALIZÁ2 ~éz tranz. (obiecte ale unor științe) A reduce la un sistem formal de simboluri prin procedeele logicii moderne. /<fr. formaliser

A FORMALIZÁ1 ~éz tranz. rar A face să se formalizeze. /<fr. formaliser

formalizà v. (refl.) a se ofensa, a lua în nume de rău.

*formalizéz (mă) (d. formal; fr. se -iser). V. refl. Mă simt ofensat, nu-mĭ place forma uneĭ purtărĭ. V. tr. Asta nu mă formalizează.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

formalizáre s. f., g.-d. art. formalizắrii; pl. formalizắri

formalizáre s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări

formalizá (a ~) vb., ind. prez. 3 formalizeáză

formalizá vb., ind. prez. 1 sg. formalizéz, 3 sg. și pl. formalizeáză

arată toate definițiile

Intrare: formalizare
formalizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • formalizare
  • formalizarea
plural
  • formalizări
  • formalizările
genitiv-dativ singular
  • formalizări
  • formalizării
plural
  • formalizări
  • formalizărilor
vocativ singular
plural
Intrare: formaliza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • formaliza
  • formalizare
  • formalizat
  • formalizatu‑
  • formalizând
  • formalizându‑
singular plural
  • formalizea
  • formalizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • formalizez
(să)
  • formalizez
  • formalizam
  • formalizai
  • formalizasem
a II-a (tu)
  • formalizezi
(să)
  • formalizezi
  • formalizai
  • formalizași
  • formalizaseși
a III-a (el, ea)
  • formalizea
(să)
  • formalizeze
  • formaliza
  • formaliză
  • formalizase
plural I (noi)
  • formalizăm
(să)
  • formalizăm
  • formalizam
  • formalizarăm
  • formalizaserăm
  • formalizasem
a II-a (voi)
  • formalizați
(să)
  • formalizați
  • formalizați
  • formalizarăți
  • formalizaserăți
  • formalizaseți
a III-a (ei, ele)
  • formalizea
(să)
  • formalizeze
  • formalizau
  • formaliza
  • formalizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

formalizare

  • 1. Acțiunea de a (se) formaliza și rezultatul ei.
    surse: DEX '98 DN
  • 2. logică Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele.
    surse: DEX '09 DEX '98
  • 3. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe.
    surse: DEX '98 DEX '09

etimologie:

  • vezi formaliza
    surse: DEX '09 DEX '98 DN

formaliza

  • 1. tranzitiv A realiza o formalizare.
    surse: DEX '09
    • 1.1. A da un caracter formal unui sistem de cunoștințe.
      surse: DN
      • 1.1.1. logică A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cunoștințe.
        surse: DN
  • 2. reflexiv A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe.
    surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC DN sinonime: scandaliza

etimologie: