FORMALIZARE, formalizări, s. f. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.

formalizare sf [At: DA ms / Pl: ~zări / E: formaliza] 1 (Log) Efectuare a unei formalizări (2). 2 (Log) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 3 Supărare pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe.

FORMALIZARE, formalizări, s. f. Acțiunea de a (se) formaliza și rezultatul ei. 1. (Log.) Procedeu prin care se dau regulile de formare a enunțurilor și de derivare a lor unele din altele. 2. Supărare, jignire pricinuită de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – V. formaliza.

FORMALIZARE s.f. Acțiunea de a (se) formaliza. [< formaliza].

FORMALIZA, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare (1). 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.

formaliza [At: DA ms / Pzi: ~zez / E: fr formaliser] 1 vt (Log) A realiza o formalizare (2). 2 vr A se simți jignit din cauza nerespectării unor reguli (neînsemnate) de politețe.

FORMALIZA, formalizez, vb. I. 1. Tranz. A realiza o formalizare. 2. Refl. A se supăra, a se simți jignit de nerespectarea unor reguli (neînsemnate) de politețe. – Din fr. formaliser.

FORMALIZA, formalizez, vb. I. Refl. A se supăra, a se simți jignit din cauza nerespectării unor reguli de politețe.

FORMALIZA vb. I. 1. tr. A da un caracter formal unui sistem de cunoștințe. ♦ (Log.) A reduce la un sistem pur sintactic de simboluri (potrivit procedurilor logicii moderne), la un sistem de cunoștințe. 2. refl. A se supăra, a fi ofensat din cauza unei mojicii, a unei impoliteți etc. [< fr. formaliser].

FORMALIZA vb. tr. a croi cu circularul panourile de lemn suprapuse după diferite forme și dimensiuni cerute de producție. (< format + -iza)

FORMALIZA vb. I. tr. a da un caracter formal unui sistem de cunoștințe, unei teorii. ◊ (log.) a reduce la un sistem de cunoștințe. II. refl. a se simți ofensat din cauza unei impoliteți. (< fr. formaliser)

A FORMALIZA² ~ez tranz. (obiecte ale unor științe) A reduce la un sistem formal de simboluri prin procedeele logicii moderne. /<fr. formaliser

A FORMALIZA¹ ~ez tranz. rar A face să se formalizeze. /<fr. formaliser

A SE FORMALIZA mă ~ez intranz. rar A încerca un sentiment de indignare, provocat de purtarea reprobabilă a cuiva; a se scandaliza. /<fr. formaliser

formalizà v. (refl.) a se ofensa, a lua în nume de rău.

*formalizéz (mă) (d. formal; fr. se -iser). V. refl. Mă simt ofensat, nu-mĭ place forma uneĭ purtărĭ. V. tr. Asta nu mă formalizează.

formalizare s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări

formalizare s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări

formalizare s. f., g.-d. art. formalizării; pl. formalizări

formaliza (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. formalizez, 3 formalizează; conj. prez. 1 sg. să formalizez, 3 să formalizeze

formaliza (a ~) vb., ind. prez. 3 formalizează

formaliza vb., ind. prez. 1 sg. formalizez, 3 sg. și pl. formalizează

FORMALIZARE s. f. (< formaliza < fr. formaliser): descriere formală (structurală) a relațiilor dintre unitățile diverselor niveluri ale unei limbi date (foneme, morfeme, lexeme, propoziții, fraze etc.), fără a face apel la conținutul semantic al categoriilor gramaticale (gen, număr, caz, mod, timp etc.), al funcțiilor sintactice (subiect, predicat, atribut, apoziție, complement, element predicativ suplimentar) etc.; reducere a unui sistem de cunoștințe la un sistem pur sintactic de simboluri, potrivit procedurii logicii moderne.