8 definiții pentru forjor


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.

FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.

forjor sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr forgeur] 1 Muncitor care lucrează la forjă (1). 2 (Pgn) Fierar.

FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or].

FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur)

FORJÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de forjare. /forjă + suf. ~or

feméie-forjór s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de forjor ◊ „Tot într-o scrisoare, un cititor din București îmi atrage atenția că am numit-o pe eroina reportajului lui Al. Stark femeie-sudor în loc de femeie-forjor. R.lit. 28 II 74 p. 26 (din femeie + forjor)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

Intrare: forjor
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forjor
  • forjorul
  • forjoru‑
plural
  • forjori
  • forjorii
genitiv-dativ singular
  • forjor
  • forjorului
plural
  • forjori
  • forjorilor
vocativ singular
  • forjorule
plural
  • forjorilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

forjor

etimologie: