8 definiții pentru forjor
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.
FORJÓR, forjori, s. m. Muncitor care lucrează la forjă (1); p. gener. fierar. – Din fr. forgeur.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de zaraza_joe
- acțiuni
forjor sm [At: DEX / Pl: ~i / E: fr forgeur] 1 Muncitor care lucrează la forjă (1). 2 (Pgn) Fierar.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FORJÓR s.m. Muncitor care lucrează la forjă; forjar. [< forjă + -or].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
FORJÓR s. m. muncitor care lucrează la forjă. (< fr. forgeur)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
FORJÓR ~i m. Muncitor specializat în operații de forjare. /forjă + suf. ~or
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
feméie-forjór s. f. Femeie care a îmbrățișat meseria de forjor ◊ „Tot într-o scrisoare, un cititor din București îmi atrage atenția că am numit-o pe eroina reportajului lui Al. Stark femeie-sudor în loc de femeie-forjor.” R.lit. 28 II 74 p. 26 (din femeie + forjor)
- sursa: DCR2 (1997)
- furnizată de Editura Logos
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.
forjór s. m., pl. forjóri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
forjór s. m., pl. forjóri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv masculin (M1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular |
| |
| plural |
| ||