forjat², ~ă a [At: IOANOVICI, TEHN. 45 / Pl: ~ați, ~e / E: forja] (D. metale sau aliaje) 1 Lucrat prin forjare. 2 (Îs) Fier ~ Oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație.

forjat¹ sns [At: MDA ms / E: forja] (Rar) Forjare.

FORJAT, -Ă, forjați, -te, adj. (Despre metale sau aliaje) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. Printre casele de zid... cu cîte două porți în gardul înalt de fier forjat din fața peronului, se arătau altele scunde. DUMITRIU, B. F. 91.

FORJAT, -Ă adj. (Despre metale) Lucrat prin forjare. ◊ Fier forjat = oțel lucrat cu ciocanul în diferite forme și întrebuințat în ornamentație. [< forja].

forja vt [At: IOANOVICI, TEHN. 44 / Pzi: ~jez / E: fr forger] A prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

FORJA, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei.

FORJA vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. forger].

FORJA vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)

A FORJA ~ez tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger

forja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 1 sg. să forjez, 3 să forjeze; ger. forjând

forja (a ~) vb., ind. prez. 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 să forjeze; ger. forjând

forja vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 sg. și pl. forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. forjeze; ger. forjând

forja (ind. prez. 3 sg. și pl. forjează, 1 pl. forjăm, ger. forjînd)