opțiuni
  • info

3 intrări

22 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

forjare sf [At: IOANOVICI, TEHN. 110 / Pl: ~jări / E: forja] Prelucrare a unui metal sau a unui aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

FORJARE, forjări, s. f. Acțiunea de a forja. Forjarea oțelului se face la cald sau la rece.

FORJARE s.f. Acțiunea de a forja (1) [în DN] și rezultatul ei; prelucrare la forjă a metalelor. [< forja].

FORJA, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.

FORJA, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. – Din fr. forger.

FORJAR, forjari, s. m. Forjor. – Forjă + suf. -ar.

forja vt [At: IOANOVICI, TEHN. 44 / Pzi: ~jez / E: fr forger] A prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese.

forjar sm [At: IOANOVICI, TEHN. 118 / Pl: ~i / E: forjă + -ar] Muncitor calificat care lucrează la forjare.

FORJAR, forjari, s. m. Muncitor calificat care lucrează la forjare. – Forjă + suf. -ar.

FORJA, forjez, vb. I. Tranz. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul ciocanului sau al presei.

FORJAR, forjari, s. m. Muncitor calificat care lucrează la forjarea metalelor, aliajelor etc.

FORJA vb. I. tr. 1. A prelucra (un metal), prin deformare plastică la cald sau la rece, cu ajutorul presei și al ciocanului. 2. (Fig.) A făuri, a crea. [P.i. 3,6 -jează, ger. -jînd. / < fr. forger].

FORJAR s.m. Forjor. [Et. incertă].

FORJA vb. tr. 1. a prelucra (un metal, un aliaj) prin deformare plastică la cald sau la rece. 2. (fig.) a făuri, a crea. (< fr. forger)

A FORJA ~ez tranz. (metale, aliaje etc.) A prelucra prin deformare plastică sub presiune. /<fr. forger

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări

forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări

forjare s. f., g.-d. art. forjării; pl. forjări

forja (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 1 sg. să forjez, 3 să forjeze; ger. forjând

forja (a ~) vb., ind. prez. 3 forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 să forjeze; ger. forjând

forja vb., ind. prez. 1 sg. forjez, 3 sg. și pl. forjează, 1 pl. forjăm; conj. prez. 3 sg. și pl. forjeze; ger. forjând

forjar s. m., pl. forjari

forja (ind. prez. 3 sg. și pl. forjează, 1 pl. forjăm, ger. forjînd)

Intrare: forjare
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forjare
  • forjarea
plural
  • forjări
  • forjările
genitiv-dativ singular
  • forjări
  • forjării
plural
  • forjări
  • forjărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: forja
verb (VT203)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forja
  • forjare
  • forjat
  • forjatu‑
  • forjând
  • forjându‑
 singular plural
  • forjează
  • forjați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • forjez
 (să)
  • forjez
  • forjam
  • forjai
  • forjasem
a II-a (tu)
  • forjezi
 (să)
  • forjezi
  • forjai
  • forjași
  • forjaseși
a III-a (el, ea)
  • forjează
 (să)
  • forjeze
  • forja
  • forjă
  • forjase
plural I (noi)
  • forjăm
 (să)
  • forjăm
  • forjam
  • forjarăm
  • forjaserăm
  • forjasem
a II-a (voi)
  • forjați
 (să)
  • forjați
  • forjați
  • forjarăți
  • forjaserăți
  • forjaseți
a III-a (ei, ele)
  • forjează
 (să)
  • forjeze
  • forjau
  • forjară
  • forjaseră
Intrare: forjar
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forjar
  • forjarul
  • forjaru‑
plural
  • forjari
  • forjarii
genitiv-dativ singular
  • forjar
  • forjarului
plural
  • forjari
  • forjarilor
vocativ singular
  • forjarule
  • forjare
plural
  • forjarilor
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

forjare, forjărisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a forja. DLRLC DN
    • format_quote Forjarea oțelului se face la cald sau la rece. DLRLC
etimologie:
  • forja DN

forja, forjezverb

  • 1. A lucra, a prelucra un metal sau un aliaj prin deformare plastică, la cald sau la rece, cu ajutorul unui ciocan sau al unei prese. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
  • 2. figurat Crea, făuri. DN
    sinonime: crea făuri
etimologie:

forjar, forjarisubstantiv masculin

  • 1. Forjor. DEX '09 DLRLC DN
    sinonime: forjor
etimologie:
  • Forjă + sufix -ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.