4 definiții pentru forfeta


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

forfeta vt [At: DN3 / Pzi: ~tez / E: ns cf fr forfaire] 1 A declara forfet. 2 A se sustrage.

FORFETÁ vb. I. tr. A declara forfet; a se sustrage. [Cf. fr. forfaire].

FORFETÁ vb. tr. a declara forfait; a se sustrage. (după fr. forfaire)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

forfetá vb., ind. prez. 3 sg. forfeteáză

Intrare: forfeta
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forfeta
  • forfetare
  • forfetat
  • forfetatu‑
  • forfetând
  • forfetându‑
singular plural
  • forfetea
  • forfetați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • forfetez
(să)
  • forfetez
  • forfetam
  • forfetai
  • forfetasem
a II-a (tu)
  • forfetezi
(să)
  • forfetezi
  • forfetai
  • forfetași
  • forfetaseși
a III-a (el, ea)
  • forfetea
(să)
  • forfeteze
  • forfeta
  • forfetă
  • forfetase
plural I (noi)
  • forfetăm
(să)
  • forfetăm
  • forfetam
  • forfetarăm
  • forfetaserăm
  • forfetasem
a II-a (voi)
  • forfetați
(să)
  • forfetați
  • forfetați
  • forfetarăți
  • forfetaserăți
  • forfetaseți
a III-a (ei, ele)
  • forfetea
(să)
  • forfeteze
  • forfetau
  • forfeta
  • forfetaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)