2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORFAIT, forfait-uri, s. n. Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. [Var.: forfét s. n.] – Din fr., engl. forfait.

FORFAIT [FORFÉ] s. n. (sport) 1. sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge. 2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. 3. a declara ~ = a anunța că nu va participa la competiția la care era angajat. (< fr. forfait, engl. forfeit)

FORFAIT [pr.: forfé] n. Neprezentare a unui sportiv sau a unei echipe sportive la o competiție. /Cuv. engl.

FORFĂÍ, fórfăi, vb. IV. Intranz, (Pop.) A forfoti. [Prez. ind. și: forfăiesc] – Formație onomatopeică.

forfăi vi [At: TDRG / V: fârfâi / Pzi: forfăi și ~esc $/ E: fo] 1 (Pop) A forfoti (2). 2 (Reg) A face treaba de mântuială.

forfet sn [At: DEX / S și: forfait / Pl: ~e / E: eg, fr forfait] 1 Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. 2 (Îe) A declara ~ A nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. 3 Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat să o plătească dacă îl retrage din concurs.

FORFĂÍ, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A forfoti. – Formație onomatopeică.[1]

  1. Prez. ind. și: fórfăi (vezi DEX’09). — LauraGellner

FORFÉT, forfete, s. n. Neprezentarea unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. – Din fr., engl. forfait.[1]

  1. Și forfait (vezi DEX’09). — LauraGellner

FORFÉT s.n. (Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. ♦ Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge. [Pl. -turi, scris și forfait. / < fr., engl. forfait].

fórfăĭ, a v. intr. (imit. ca și forfota). Umblu forfota.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

!forfait (fr.) [pron. forfé] (-fait) s. n., art. forfait-ul; pl. forfait-uri

!forfăí (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. fórfăi, imperf. 3 sg. forfăiá; conj. prez. 3 să fórfăie

forfăí vb., ind. prez. 1 sg. forfăiésc/fórfăi, imperf. 3 sg. forfăiá; conj. prez. 3 sg. și pl. forfăiáscă/fórfăie

forfét s. n., pl. forféte

Intrare: forfait
  • pronunție: forfé
substantiv neutru (N24--)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forfait
  • forfait-ul
plural
  • forfait-uri
  • forfait-urile
genitiv-dativ singular
  • forfait
  • forfait-ului
plural
  • forfait-uri
  • forfait-urilor
vocativ singular
plural
forfet (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forfet
  • forfetul
  • forfetu‑
plural
  • forfeturi
  • forfeturile
genitiv-dativ singular
  • forfet
  • forfetului
plural
  • forfeturi
  • forfeturilor
vocativ singular
plural
forfet (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forfet
  • forfetul
  • forfetu‑
plural
  • forfete
  • forfetele
genitiv-dativ singular
  • forfet
  • forfetului
plural
  • forfete
  • forfetelor
vocativ singular
plural
Intrare: forfăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forfăi
  • forfăire
  • forfăit
  • forfăitu‑
  • forfăind
  • forfăindu‑
singular plural
  • forfăie
  • forfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • forfăi
(să)
  • forfăi
  • forfăiam
  • forfăii
  • forfăisem
a II-a (tu)
  • forfăi
(să)
  • forfăi
  • forfăiai
  • forfăiși
  • forfăiseși
a III-a (el, ea)
  • forfăie
(să)
  • forfăie
  • forfăia
  • forfăi
  • forfăise
plural I (noi)
  • forfăim
(să)
  • forfăim
  • forfăiam
  • forfăirăm
  • forfăiserăm
  • forfăisem
a II-a (voi)
  • forfăiți
(să)
  • forfăiți
  • forfăiați
  • forfăirăți
  • forfăiserăți
  • forfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • forfăie
(să)
  • forfăie
  • forfăiau
  • forfăi
  • forfăiseră
verb (V408)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forfăi
  • forfăire
  • forfăit
  • forfăitu‑
  • forfăind
  • forfăindu‑
singular plural
  • forfăiește
  • forfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • forfăiesc
(să)
  • forfăiesc
  • forfăiam
  • forfăii
  • forfăisem
a II-a (tu)
  • forfăiești
(să)
  • forfăiești
  • forfăiai
  • forfăiși
  • forfăiseși
a III-a (el, ea)
  • forfăiește
(să)
  • forfăiască
  • forfăia
  • forfăi
  • forfăise
plural I (noi)
  • forfăim
(să)
  • forfăim
  • forfăiam
  • forfăirăm
  • forfăiserăm
  • forfăisem
a II-a (voi)
  • forfăiți
(să)
  • forfăiți
  • forfăiați
  • forfăirăți
  • forfăiserăți
  • forfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • forfăiesc
(să)
  • forfăiască
  • forfăiau
  • forfăi
  • forfăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

forfait forfet (2) sport

  • 1. Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge.
    surse: DN MDN '00
  • 2. Pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă.
    surse: DN MDN '00
  • 3. Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea.
    surse: DEX '09
    • 3.1. expresie A declara forfait = a anunța că nu va participa la competiția la care era angajat.
      surse: DN MDN '00

etimologie:

forfăi

etimologie: