FORFAIT, forfait-uri, s. n. Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. [Var.: forfet s. n.] – Din fr., engl. forfait.

FORFAIT s.n. v. forfet.

FORFAIT [FORFE] s. n. (sport) 1. sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge. 2. pierdere a unui drept ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. 3. a declara ~ = a anunța că nu va participa la competiția la care era angajat. (< fr. forfait, engl. forfeit)

FORFAIT [pr.: forfe] n. Neprezentare a unui sportiv sau a unei echipe sportive la o competiție. /Cuv. engl.

FORFĂI, forfăi, vb. IV. Intranz, (Pop.) A forfoti. [Prez. ind. și: forfăiesc] – Formație onomatopeică.

FORFET s. n. v. forfait.

fârfâi v vz forfăi

forfăi vi [At: TDRG / V: fârfâi / Pzi: forfăi și ~esc $/ E: fo] 1 (Pop) A forfoti (2). 2 (Reg) A face treaba de mântuială.

forfet sn [At: DEX / S și: forfait / Pl: ~e / E: eg, fr forfait] 1 Neprezentare a unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. 2 (Îe) A declara ~ A nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. 3 Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat să o plătească dacă îl retrage din concurs.

FORFĂI, forfăiesc, vb. IV. Intranz. (Pop.) A forfoti. – Formație onomatopeică.^[1]

FORFET, forfete, s. n. Neprezentarea unui concurent sau a unei echipe la o probă, fază sau etapă a unei competiții sportive, fapt care atrage după sine penalizarea. – Din fr., engl. forfait.^[1]

FORFET s.n. (Sport) Pierderea unui drept, ca penalizare pentru nerespectarea regulamentului de către un concurent sau o echipă. ◊ A declara forfet = a nu se prezenta la o probă sportivă la care era angajat. ♦ Sumă pe care proprietarul unui cal angajat într-o cursă este obligat s-o plătească dacă nu-l lasă să alerge. [Pl. -turi, scris și forfait. / < fr., engl. forfait].

fórfăĭ, a -í v. intr. (imit. ca și forfota). Umblu forfota.

forfait (fr.) [pron. forfe] (desp. -fait) s. n., pl. forfait-uri [pron. forfeurⁱ]

!forfait (fr.) [pron. forfe] (-fait) s. n., art. forfait-ul; pl. forfait-uri

forfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. forfăi, 3 forfăie, imperf. 1 forfăiam; conj. prez. 1 și 2 sg. să forfăi, 3 să forfăie

!forfăi (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. forfăi, imperf. 3 sg. forfăia; conj. prez. 3 să forfăie

forfăi vb., ind. prez. 1 sg. forfăiesc/forfăi, imperf. 3 sg. forfăia; conj. prez. 3 sg. și pl. forfăiască/forfăie

forfet s. n., pl. forfete