2 intrări

26 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FORȚÁT, -Ă, forțați, -te, adj. 1. Făcut sau impus cu forța, prin constrângere. ◊ Aterizare forțată = aterizare impusă de forța împrejurărilor. 2. Realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăți. ♦ (Despre uși, lacăte) Deschis cu forța. 3. (Despre zâmbete, gesturi etc.) Silit, nenatural, nefiresc; artificial, fals. – V. forța.

FORȚÁT, -Ă, forțați, -te, adj. 1. Făcut sau impus cu forța, prin constrângere. ◊ Aterizare forțată = aterizare impusă de forța împrejurărilor. 2. Realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăți. ♦ (Despre uși, lacăte) Deschis cu forța. 3. (Despre zâmbete, gesturi etc.) Silit, nenatural, nefiresc; artificial, fals. – V. forța.

forțat2, ~ă a [At: MAIORESCU, CR. I, 121 / Pl: ~ați, ~e / E: forța] 1 (D. oameni sau d. colectivități) Silit. 2 (D. acțiuni) Făcut prin constrângere. 3 (Îs) Aterizare ~ă Aterizare impusă de forța împrejurărilor. 4 (D. măsuri) Impus cu forța. 5 (Fin; îs) Curs ~ (al unei valori) Curs impus, care nu corespunde realității. 6 Realizat printr-o acțiune violentă. 7 Realizat cu greu, prin depășirea unor dificultăți. 8 (D. uși, lacăte) Deschis cu forța. 9 (D. zâmbete, gesturi etc.) Nefiresc. 10 (D. zâmbete, gesturi etc.) Fals.

forțat1 sms [At: MDA ms / E: forța] 1-5 Forțare (1-5).

FORȚÁT, -Ă, forțați, -te, adj. 1. (Despre acțiuni sau măsuri) Făcut sau impus cu forța. Muncă forțatăAterizare forțată = aterizare impusă de forța împrejurărilor. (Fin.; în economia capitalistă) Curs forțat (al unei valori) v. curs. ♦ Silit, nenatural, nefiresc. Veselie forțată. 2. Realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăți. La 15 iunie, o a doua trecere forțată are loc, la vale de Zimnicea, spre Siștov. D. ZAMFIRESCU, R. 188. ◊ Expr. Marș forțat v. marș. ♦ (Despre uși, lacăte) Deschis cu forța.

FORȚÁT, -Ă adj. 1. Făcut, impus prin forță. ◊ Curs forțat (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca plată hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș forțat = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal. 2. Silit, nefiresc, nenatural. 3. Făcut prin violență, printr-un efort deosebit. 4. (Despre închizători, uși) Deschis, spart cu forța. [< forța, cf. it. forzato].

FORȚÁT, -Ă adj. 1. făcut, impus cu forța, silit, nefiresc. ♦ curs ~ (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca hârtie-monedă neconvertibilă în aur; marș ~ = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal; aterizare ~ă = aterizare impusă de împrejurări nefavorabile. 2. făcut prin violență, printr-un efort deosebit. 3. (despre închizători, uși) deschis, spart cu forța. 4. (despre râs, gesturi etc.) silit, nenatural. (< forța)

forțat a. 1. care nu se face de bunăvoie; 2. care nu-i natural: râs forțat.

*forțát, -ă adj. Care nu se face de bună voĭe, silit, silnic: muncă forțată. Nenatural: rîs forțat. Adv. Forțatamente, cu de-a sila.

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

forța [At: MAIORESCU, D. III, 371 / Pzi: ez / E: fr forcer, it forzare] 1 vt A determina cu forța pe cineva la ceva Si: a constrânge, a obliga, a sili, (înv) a asupri. 2 vr A se strădui. 3 vt A mânui cu violență un mecanism, închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc. Si: a sfărâma, a sparge. 4 vt (Îe) A ~ ușa cuiva A intra cu sila în casa cuiva. 5 vt (Îe) A ~ (cuiva) mâna A constrânge (pe cineva) să facă ceva. 6 vt (Îe) A ~ nota A întrece măsura în comportarea față de cineva Si: a exagera. 7 vt A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. 8 vt (Mil) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. corectată

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. 1. A determina cu forța pe cineva la ceva; a sili, a constrânge, a obliga. ♦ Refl. A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le din nepricepere, nerăbdare, intenții frauduloase etc.; a sfărâma, a sparge. ◊ Expr. A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva; a exagera. ♦ A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. ♦ (Mil.) A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. – Din fr. forcer, it. forzare.

FORȚÁ, forțez, vb. I. Tranz. l. A determina cu forța (pe cineva la ceva); a sili, a constrînge, a obliga. L-a forțat să-și recunoască vina.Refl. A se sili, a-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. S-a forțat să zîmbească. 2. A mînui (în special un mecanism, o închizătoare) cu violență (din neatenție și nepricepere sau cu scopul de a deteriora, a sfărîma, a sparge). Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953, 113. Văd că forțezi arcurile camionului, îl încarci la limită. DUMITRIU, N. 268. ◊ Expr. A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva). Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145. A forța (cuiva) mîna = a sili (pe cineva) să facă (ceva). Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51. A forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva), a merge prea departe cu insistențele sau cu reproșurile (riscînd prin aceasta un eșec).

FORȚÁ vb. I. tr. 1. A sili, a constrânge, a obliga (pe cineva la ceva). ♦ refl. A se sili, a se osteni, a se forța[1]. 2. A sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță (cu un mecanism etc.). ◊ A forța ușa (cuiva) = a intra cu sila în casa (cuiva); a forța nota = a întrece măsura (în comportarea față de cineva). [< it. forzare, cf. fr. forcer, lat. t. fortiare].

  1. Posibilă greșeală de tipar; probabil sinonimul a se sforța. — gall

FORȚÁ vb. tr. 1. a sili, a constrânge, a obliga (pe cineva, la ceva). ♦ a ~ cuiva mâna = a constrânge pe cineva să facă ceva; a ~ nota = a întrece măsura. 2. a sparge, a strica, a deschide violent (o închizătoare); a umbla puternic, cu forță. (< fr. forcer, it. forzare)

A FORȚÁ ~éz tranz. 1) (ființe) A pune cu forța (să facă ceva); a sili; a constrânge; a obliga; a impune. 2) (obiecte bine închise) A supune unei acțiuni violente. ~ ușa. ◊ ~ nota a) a lua notă care depășește posibilitățile vocii; b) a întrece măsura în comportarea față de cineva. ~ uși deschise a demonstra adevăruri bine cunoscute. 3) mil. (ape, trecători etc.) A trece efectuând operații de luptă. ~ râul. /<fr. forcer

A SE FORȚÁ mă ~éz intranz. A depune un efort maxim; a acționa din răsputeri; a se sili. /<fr. forcer

forțà v. 1. a sili, a constrânge; 2. a sparge cu violență: a forța o cassă de bani; 3. fig. a lucra cu violență încontra: nu forțați talentele.

*forțéz v. tr. (fr. forcer, it. forzare. V. sforțez). Silesc, constrîng: a forța să plece. Sparg, sfărâm, violez: a forța ușa. Fig. Forțez natura, talentu, mă silesc să fac maĭ mult de cît permite natura. Forțez mersu (marșu), ĭuțesc mersu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

forțát adj. m., pl. forțáți; f. sg. forțátă, pl. forțáte

forța (a ~) vb., ind. prez. 3 forțea

forțá vb., ind. prez. 1 sg. forțéz, 3 sg. și pl. forțeáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FORȚÁT adj. 1. v. silnic. 2. brutal, silnic, violent. (Măsuri ~.) 3. spart, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 4. v. afectat.

FORȚAT adj. 1. Impus, silit, silnic. (Muncă ~.) 2. brutal, silnic, violent. (Măsuri ~.) 3. spart, stricat. (Încuietoare ~; lacăt ~.) 4. afectat, artificial, căutat, fals, nefiresc, nenatural, nesincer, prefăcut, silit, silnic, studiat, teatral, (rar) teatralist. (Gesturi ~; atitudine ~.)

FORȚÁ vb. 1. v. constrânge. 2. v. nevoi. 3. v. supune. 4. a condamna, a constrânge, a obliga, a sili, (pop.) a osândi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. v. strădui. 6. a încerca, a se sforța, a se sili, a se strădui. (Se ~ să-i câștige bunăvoința.) 7. v. opinti. 8. a sili. (Nu ~ piciorul!) 9. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.)

FORȚA vb. 1. a constrînge, a face, a obliga, a sili, (livr.) a soma, a violenta, (pop.) a silnici, (înv. și reg.) a strînge, (prin Ban.) a tipi, (înv.) a asuprl, a îndemna, a necesita, a pripi, a sllui, a strîmtora, (fig.) a presa. (L-a ~ să vorbească.) 2. a constrînge, a nevoi, a obliga, s sili. (Este ~ să...) 3. a constrînge, a obliga, a sili, a supune. (A fost ~ ani întregi la un regim alimentar sever.) 4. a condamna, a constrînge, a obliga, a sili, (pop.) a osîndi. (M-a ~ la inactivitate.) 5. a se canoni, a se căzni, a se chinui, a se frămînta, a se munci, a se necăji, a se osteni, a se sforța, a se sili, a se strădui, a se trudi, a se zbate, a se zbuciuma, (înv. și pop.) a (se) nevoi, (pop.) a se sîrgui, (reg.) a se verpeli, (Mold.) a se strădănui, (înv.) a se învălui, a năsli, a (se) osîrdnici, a (se) osîrdui, a se volnici, (fig.) a se sfărîma. (Se ~ să rezolve problema.) 6. a se opinti, a se sforța, (Transilv.) a se tecărui. (S-a ~ să ridice bolovanul.) 7. a sili. (Nu ~ piciorul.) 8. a sparge, a strica, a viola, (înv.) a silnici. (A ~ încuietoarea ușii.)

Intrare: forțat
forțat adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • forțat
  • forțatul
  • forțatu‑
  • forța
  • forțata
plural
  • forțați
  • forțații
  • forțate
  • forțatele
genitiv-dativ singular
  • forțat
  • forțatului
  • forțate
  • forțatei
plural
  • forțați
  • forțaților
  • forțate
  • forțatelor
vocativ singular
plural
Intrare: forța
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • forța
  • forțare
  • forțat
  • forțatu‑
  • forțând
  • forțându‑
singular plural
  • forțea
  • forțați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • forțez
(să)
  • forțez
  • forțam
  • forțai
  • forțasem
a II-a (tu)
  • forțezi
(să)
  • forțezi
  • forțai
  • forțași
  • forțaseși
a III-a (el, ea)
  • forțea
(să)
  • forțeze
  • forța
  • forță
  • forțase
plural I (noi)
  • forțăm
(să)
  • forțăm
  • forțam
  • forțarăm
  • forțaserăm
  • forțasem
a II-a (voi)
  • forțați
(să)
  • forțați
  • forțați
  • forțarăți
  • forțaserăți
  • forțaseți
a III-a (ei, ele)
  • forțea
(să)
  • forțeze
  • forțau
  • forța
  • forțaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

forțat, forțaadjectiv

  • 1. Făcut sau impus cu forța, prin constrângere. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: benevol
    • format_quote Muncă forțată. DLRLC
    • 1.1. Aterizare forțată = aterizare impusă de forța împrejurărilor. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
    • 1.2. finanțe (În economia capitalistă) Curs forțat (al unei valori) = curs impus, ducând la obligația legală de a primi ca plată hârtie-monedă neconvertibilă în aur. DLRLC DN
  • 2. Realizat printr-o acțiune violentă, printr-un efort, cu învingerea unor dificultăți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote La 15 iunie, o a doua trecere forțată are loc, la vale de Zimnicea, spre Siștov. D. ZAMFIRESCU, R. 188. DLRLC
    • 2.1. (Despre uși, lacăte) Deschis cu forța. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • chat_bubble Marș forțat = marș în care trupele execută în 24 de ore o deplasare mai mare decât în mersul normal. DLRLC DN
  • 3. Despre zâmbete, gesturi etc.: artificial, fals, nefiresc, nenatural, silit. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Veselie forțată. DLRLC
etimologie:
  • vezi forța DEX '09 DEX '98 DN

forța, forțezverb

  • 1. A determina cu forța pe cineva la ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote L-a forțat să-și recunoască vina. DLRLC
    • 1.1. reflexiv A-și da osteneala, a se strădui, a face un efort. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote S-a forțat să zâmbească. DLRLC
  • 2. A mânui cu violență un mecanism, o închizătoare etc., deteriorându-le. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Forțează trunchiul cu un drug lung de fier. V. ROM. iunie 1953, 113. DLRLC
    • format_quote Văd că forțezi arcurile camionului, îl încarci la limită. DUMITRIU, N. 268. DLRLC
    • 2.1. A supune la un efort prea mare o mașină, un animal etc. DEX '09 DEX '98
    • 2.2. (termen) militar A trece peste un obstacol în ciuda rezistenței opuse de inamic. DEX '09 DEX '98
    • chat_bubble A forța ușa cuiva = a intra cu sila în casa cuiva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Vă rog să mă iertați... Recunosc că nu e un fel civilizat de a forța ușa cuiva. C. PETRESCU, C. V. 145. DLRLC
    • chat_bubble A forța (cuiva) mâna = a constrânge (pe cineva) să facă ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: constrânge
      • format_quote Nu vrea totuși să se spună că ar fi forțat mîna cucoanei. REBREANU, R. II 51. DLRLC
    • chat_bubble A forța nota = a întrece măsura în comportarea față de cineva. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: exagera
    • chat_bubble A forța uși deschise = a demonstra adevăruri bine cunoscute. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.

Un articol lingvistic