13 definiții pentru fontă


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FÓNTĂ, (2) fonte, s. f. 1. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). 2. Varietate de fontă (1). – Din fr. fonte.

fontă sf [At: DA / Pl: ~te / E: fr fonte] Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte Si: (pop) tuci.

FÓNTĂ, fonte, s. f. Aliaj de fier, de carbon și de alte elemente, produs în furnale înalte; tuci (1). – Din fr. fonte.

FÓNTĂ s. f. Aliaj de fier și carbon, conținînd peste 1,7% carbon, produs de obicei în furnale înalte; tuci. Peste o jumătate de oră începe să curgă fonta. BARANGA, I. 171. ◊ Fontă globulară v. globular.

FÓNTĂ s.f. Aliaj de fier și carbon, produs în furnale înalte; tuci. [< fr. fonte].

FÓNTĂ s. f. aliaj de fier și carbon folosit la elaborarea oțelului sau pentru turnarea unor piese. (< fr. fonte)

FÓNTĂ ~e f. Aliaj de fier, carbon și alte elemente, lipsit de plasticitate, care se produce în furnale. ~ albă. /<fr. fonte

*fóntă f., pl. e (fr. fonte, d. fondre, a se topi. V. fonderie). Tucĭ, schijă, fer combinat cu puțin cărbune.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fóntă (aliaj) s. f., g.-d. art. fóntei; (sorturi) pl. fónte

fóntă s. f., g.-d. art. fóntei; pl. fónte


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FÓNTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică v. fontă nodulară.

FONTĂ s. 1. tuci, (prin Ban.) bădic, (Mold.) schijă. (Un tub din ~.) 2. fontă nodulară = fontă sferolitică; fontă sferolitică = fontă nodulară.

Intrare: fontă
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fontă
  • fonta
plural
  • fonte
  • fontele
genitiv-dativ singular
  • fonte
  • fontei
plural
  • fonte
  • fontelor
vocativ singular
plural

fontă

etimologie: