11 definiții pentru fonolog


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONOLÓG, -Ă, fonologi, -ge, s. m. și f. (Rar la f.) Persoană specializată în fonologie. – Din fr. phonologue.

fonolog, ~ă smf [At: DEX / Pl: ~ogi, ~oge / E: fr phonologue] Specialist în fonologie.

FONOLÓG, -Ă, fonologi, -ge, s. m. și f. Persoană specializată în fonologie. – Din fr. phonologue.

FONOLÓG, -OÁGĂ, fonologi, -oage, s. m. și f. Persoană specializată în fonologie.

FONOLÓG, -OÁGĂ, fonologi, -oage, s. m. și f. Persoană specializată în fonologie. – Fr. phonologue (< gr.).[1]

  1. Considerăm incorecte formele de feminin cu diftongul oa. gall

FONOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în fonologie. [< fr. phonologue].

FONOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în fonologie. (< fr. phonologue)


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.


Dicționare specializate

Aceste definiții explică de obicei numai înțelesuri specializate ale cuvintelor.

FONOLÓG s. m. (< fr. phonologue): specialist în fonologie (v.).

FONO-1 „voce, sunet, fonație, fonator, vocal”. ◊ gr. phone „sunet, voce” > fr. phono-, germ. id., engl. id., it. fono- > rom. fono-.~arteriogramă (v. arterio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică a suflurilor arteriale în tulburările circulației periferice; ~audiologie (v. audio-, v. -logie1), s. f., disciplină care studiază relațiile dintre funcția auditivă și cea fonatorie; ~cardiograf (v. cardio-, v. -graf), s. n., aparat medical care transformă vibrațiile sonore ale inimii în semnale electromagnetice; ~cardiografie (v. cardio-, v. -grafie), s. f., procedeu de înregistrare grafică a bătăilor inimii; ~cardiogramă (v. cardio-, v. -gramă), s. f., înregistrare grafică obținută la fonocardiograf; sin. electrocardiofonogramă; ~fobie (v. -fobie), s. f., teamă patologică de a vorbi cu voce tare; ~genic (v. -genic), adj., (despre voce) care se pretează la înregistrare; ~graf (v. -graf), s. n., aparat utilizat la imprimarea și la reproducerea sunetelor; ~grafie (v. -grafie), s. f., operație de imprimare mecanică și de reproducere a sunetelor; ~gramă (v. -gramă), s. f., 1. Înregistrare a vibrațiilor sonore pe un suport, cu mijloace electrice, mecanice etc. 2. Telegramă telefonată; ~lit (v. -lit1), s. n., rocă microlitică efuzivă care, la lovire, se desface în plăci subțiri producînd un sunet caracteristic; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în fonologie; ~logie (v. -logie1), s. f., ramură a lingvisticii care studiază sunetele limbii din punctul de vedere al structurii lor funcționale și al funcției pe care o îndeplinesc în limbă; ~metrie (v. -metrie1), s. f., măsurare a intensității sunetelor; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument utilizat la măsurarea intensității vibrațiilor sonore; ~scop (v. -scop), s. n., instrument medical utilizat în fonoscopie; ~scopie (v. -scopie), s. f., înregistrare fotografică a zgomotelor cardiace; ~taxie (v. -taxie), s. f., mișcare de reacție a organului vegetal sub influența sunetelor; ~tecă (v. -tecă), s. f., colecție de înregistrări sonore; ~terapie (v. -terapie), s. f., utilizare a vibrațiilor sonore în scop terapeutic.

Intrare: fonolog
substantiv masculin (M14)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonolog
  • fonologul
  • fonologu‑
plural
  • fonologi
  • fonologii
genitiv-dativ singular
  • fonolog
  • fonologului
plural
  • fonologi
  • fonologilor
vocativ singular
  • fonologule
plural
  • fonologilor
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fonolog, -ă fonologă

  • 1. rar feminin Persoană specializată în fonologie.
    surse: DEX '09 DLRLC DN

etimologie: