2 intrări

16 definiții


Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FONFĂÍT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. – V. fonfăi.

fonfăit2, ~ă [At: DA ms / Pl: ~iți, ~e / E: fonfăi] (Pfm) 1 a (D. cuvinte, sunete) Pronunțat nazal. 2-3 smf, a Fonf (1-2).

fonfăit1 sn [At: MDA ms / Pl: ~uri / E: fonfăi] (Pfm) Fonfăire.

FONFĂÍT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, fârnâit2; (despre cuvinte sau sunete) rostite nazal, ca de un fonf. – V. fonfăi.

FONFĂÍT, -Ă, fonfăiți, -te, adj. (Despre oameni) Fonf, fîrnîit; (despre cuvinte sau sunete) rostit nazal, ca de un fonf. Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite. REBREANU, R. II 289. ◊ (Adverbial) Și-au făcut loc mai într-o parte, răspunzînd fonfăit unora care îi întrebau de pe unde erau. PAS, L. I 67.

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf; a fârnâi, a fornăi (2). – Fonf + suf. -ăi.

fonfăi vi [At: DA ms / V: fomf~ / Pzi: fonfăi, (pop) ~esc / E: fonf + -ăi] (Pfm) A vorbi pronunțând cuvintele nazal, ca un fonf (1) Si: a fârnâi (1), a fonfăni, a fornăi (2).

FONFĂÍ, fónfăi, vb. IV. Intranz. A vorbi pronunțînd nazal cuvintele, ca un fonf. Iar în front maiorul gîrbov, vînt și ploaie cum îmbucă Și cum strașnic dă comandă, fonfăind ca o băbucă. BELDICEANU, P. 119.

A FONFĂÍ fónfăi intranz. (despre persoane cu defecte în rostire) A fi fonf; a scoate sunete nazale neplăcute în timpul vorbirii; a vorbi pe nas; a fârnâi. /fonf + suf. ~ăi

fónfăi și -ĭésc, a v. intr. (d. fonf). Vorbesc ca fonfu.


Dicționare morfologice

Se indică corespondența dintre forma de bază a unui cuvânt și flexiunile sale.

fonfăí (a ~) vb., ind. prez. 3 fónfăie, imperf. 3 sg. fonfăiá; conj. prez. 3 să fónfăie

fonfăí vb., ind. și conj. prez. 3 sg. și pl. fónfăie, imperf. 3 sg. fonfăiá


Dicționare relaționale

Nu reprezintă definiții, ci se indică relații între cuvinte.

FONFĂIT adj., s. fîrnîit, fonf, fornăit, (reg.) mohnăit. (Om ~.)

FONFĂÍ vb. a fârnâi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ când vorbește.)

FONFĂI vb. a fîrnîi, a fornăi, (reg.) a mohnăi, (Munt.) a sfornăi. (~ cînd vorbește.)

Intrare: fonfăit
fonfăit adjectiv
adjectiv (A2)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fonfăit
  • fonfăitul
  • fonfăitu‑
  • fonfăi
  • fonfăita
plural
  • fonfăiți
  • fonfăiții
  • fonfăite
  • fonfăitele
genitiv-dativ singular
  • fonfăit
  • fonfăitului
  • fonfăite
  • fonfăitei
plural
  • fonfăiți
  • fonfăiților
  • fonfăite
  • fonfăitelor
vocativ singular
plural
Intrare: fonfăi
verb (V343)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • fonfăi
  • fonfăire
  • fonfăit
  • fonfăitu‑
  • fonfăind
  • fonfăindu‑
singular plural
  • fonfăie
  • fonfăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • fonfăi
(să)
  • fonfăi
  • fonfăiam
  • fonfăii
  • fonfăisem
a II-a (tu)
  • fonfăi
(să)
  • fonfăi
  • fonfăiai
  • fonfăiși
  • fonfăiseși
a III-a (el, ea)
  • fonfăie
(să)
  • fonfăie
  • fonfăia
  • fonfăi
  • fonfăise
plural I (noi)
  • fonfăim
(să)
  • fonfăim
  • fonfăiam
  • fonfăirăm
  • fonfăiserăm
  • fonfăisem
a II-a (voi)
  • fonfăiți
(să)
  • fonfăiți
  • fonfăiați
  • fonfăirăți
  • fonfăiserăți
  • fonfăiseți
a III-a (ei, ele)
  • fonfăie
(să)
  • fonfăie
  • fonfăiau
  • fonfăi
  • fonfăiseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)

fonfăit

  • 1. Despre oameni:
    • 1.1. (Despre cuvinte sau sunete) Rostite nazal, ca de un fonf.
      surse: DEX '09 DEX '98 DLRLC attach_file 2 exemple
      exemple
      • Răspunsurile dascălului, mașinale și fonfăite. REBREANU, R. II 289.
        surse: DLRLC
      • (și) adverbial Și-au făcut loc mai într-o parte, răspunzînd fonfăit unora care îi întrebau de pe unde erau. PAS, L. I 67.
        surse: DLRLC

etimologie:

  • vezi fonfăi
    surse: DEX '98 DEX '09

fonfăi

etimologie:

  • Fonf + sufix -ăi.
    surse: DEX '98 DEX '09